(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
De cîteva săptămîni, merg la micul Mega Image din cartier gîndindu-mă ce va mai scoate de data asta. Unul dintre vînzători face din plata la casă un exercițiu de comunicare. Are o vorbă, un zîmbet, un gest pentru fiecare cumpărător. Este un vînzător altfel.
- Unei femei i-a spus că nu merită să fie tristă, pentru că e prea mare efortul cînd te încrunți. Femeia a
zîmbit, dar n-a spus nimic. - Unei fete i-a spus că n-a mai trecut de cîteva zile pe la magazin. Ea i-a povestit cum a fost la mare, pe scurt.
- Pe mine m-a întrebat ce model de Nikon am în geanta foto. Mi-a spus că e bun D3000, mai ales pentru începători.
- În fața mea erau două persoane cu puține produse. A început să scoată produsele din coșul meu și să le pună pe tejghea. I-am atras atenția că nu urmez eu. Mi-a explicat că face asta ca să cîștige timp, ca să nu-l critice lumea.
zîmbit, dar n-a spus nimic.Este un vînzător care, atunci cînd schimbă tura, zîmbește la cumpărători, justificîndu-și astfel mica întîrziere. Este unul care se uită cu atenție la unele produse și-ți mărturisește că și el a cumpărat și e bun unul sau altul. Cred că e unul dintre vînzătorii care ar merita o mărire de salariu, dacă în România am fi retribuiți după profesionalism.
[box type=”info” style=”rounded” border=”full”]Oare dacă și vînzătorii de la Mic.ro ar fi avut același comportament și un salariu adecvat, ar fi rezistat rețeaua magazinelor? A, mai era nevoie și de un plan de afaceri, așa e…
Daca-si pastreaza atitudinea, nu va avea probleme sa o obtina sau sa obtina alt post, oricum :)
Cum a scos produsele din cosul dvs asezandu-le pe tejghea cat timp el era in spatele tejghelei si trebuia sa serveasca cele 2 pers cu putine produse aflate in fata dvs ?
Uite cum: eu am pus coșul lîngă tejghea, să fie aproape cînd aș fi ajuns la casă. În fața mea, era o tipă doar cu o sticlă de apă. În același timp, o femeie își punea produsele în coș. El i-a dat acesteia bonul, i-a luat tipei sticla din mînă și, în timp ce ieșea bonul ei, scotea produsele din coșul meu.
Eu am avut o experiență din aceeași categorie la un magazin minuscul de pe Calea Rahovei. Vânzătoare (poate și proprietară) era o doamnă care mereu zâmbea și vorbea cu mine mai mult decât prețul și restul. Era mereu în vervă, mereu extra-comunicativă. Iar momentul de maximă uimire a fost când voiam să cumpăr hârtie igienică (mă scuzați, se întâmplă): mi-a arătat că are două sortimente – unul standard și unul colorat și parfumat. Mi-l prezenta pe cel parfumat ca o alternativă plăcută, era cât pe ce să mă convingă, după care tot ea mi-a zis „Dar totuși, ăsta e mai mult un moft”.
Mă bucură faptul că oamenii nu au uitat să zâmbească.
La Mega Image-ul din Drumul Taberei (cel nou deschis, din Piata Mogyoros) a aparut o vanzatoare cu aceleasi obiceiuri :D (Sa le fie impus prin contract, stil MacDonalds? Desi, tanti e chiar naturala, cum cred ca e si omul descris in articol)
Nu cred că le e impus prin contract, pentru că există acreală la Mega Image-urile din centru mai ales.
^Am pus un A in plus in McDonalds, dar cred ca nu se supara, la cate E-uri pun si ei in mancare.
Pe mine mă miră un lucru: În această epocă, în care e tot mai la modă să afirmi că Google te urmărește, că Facebook îți fură datele sau mai știu eu ce extraterestru invizibil – sufletul, cum de sunteți de acord cu atitudinea casierului descris? Dacă algoritmul ar fi respectat, ar trebui să vă indigneze. La urma urmei, nu e treaba lui de ce era doamna tristă, ce a făcut cealaltă domnișoară la mare și cu atât mai puțin ce aparat foto are George. Nu e și asta intruziune în viața privată? Subliniez faptul că NU subscriu acestui algoritm și sunt de acord cu vânzătorul și comportamentul lui. Sunt doar nedumerit și mirat de contrastul percepțiilor…
Cred că este vorba despre nevoia de a-i face pe clienți să se simtă ca într-o mică familie, o încercare de a crea atmosfera băcăniei de altădată. Este un magazin mic, ascuns printre blocuri, dar cu un nume mare. Atitudinea vînzătorului poate să nu fie impusă, ci să vină din el, pentru că este un om sociabil.
Rețelele sociale încearcă să recreeze atmosfera satului tradițional, în care toți îi știau pe toți și veștile circulau repede. Intruziunea în viața privată apare din cauza uneltelor tehnologice puse la dispoziție de rețea din dorința de a face bani.
Pînă la urmă, tot la oameni se rezumă totul. Tehnologia este acolo, depinde de noi cum o folosim.
Eu făceam legătura cu paranoia care plutește în jurul rețelelor sociale și a înaltei tehnologii, în general. Am constatat din diverse discuții că percepția generală este că, în spatele unui serviciu care își dorește să unească oamenii și să ușureze procesul de comunicare, se ascund interese meschine și dorința de a controla populația. Zvonuri neverificate, dar, cum spuneam, foarte la modă. Iar dacă asta e percepția generală, dacă rețelele de socializare sunt atât de periculoase fără să ne dăm seama, atunci ce îl face diferit pe vânzătorul de la Mega Image? De unde știi că el nu colectează informații de la clienți, informații pe care să le trimită apoi șefilor? De unde știi că, în felul acesta, Mega Image nu va știi pentru totdeauna ce model de aparat foto ai, deci implicit cât costă aparatul tău, deci ce venit ai… deci cam care este puterea de cumpărare a clienților lor? Repet: nu cred acest scenariu și, chiar dacă ar fi adevărat, nu m-ar deranja. La urma urmei, totul e business și e normal să faci toate studiile necesare pentru eficientizarea serviciilor oferite.
Informații despre persoane se colectează încă de la naștere, nu e nici un secret. De cele mai multe ori, în mod voluntar oferim informații despre noi.
Vînzătorul și Mega Image pot afla despre veniturile mele din bonuri și mai ales atunci cînd plătesc cu cardul sau pot face sondaje în magazin. Acest vînzător e pur și simplu un om bun, cu darul comunicării.
Îmi place. Sunt exact argumentele pe care le folosesc și eu atunci când aud oameni plângându-se de „intruziunea” Google, Facebook sau a mai-știu-eu-cui… în viața privată. De fapt, mesajul comentariilor mele de aici este exact în sens invers: Dacă acest om vă face să vă simțiți mai bine, dacă vă place că e sociabil și asta vă doriți, atunci de unde atâta vâlvă în jurul rețelelor sociale? De ce atâtea critici la adresa politicii de confidențialitate a Google? Cunosc oameni care refuză să-și dea numărul de telefon când rezervă un bilet de avion, pe motiv că e informație personală. Mă rog, poate că nu are legătură cu subiectul articolului, dar m-am gândit, în mod inevitabil, la chestia asta când l-am citit…
Poate pentru că așa ne-a construit societatea modernă dominată de tehnologie. Compromisuri facem zilnic în viață, nu numai în privința vieții private, ci și a alimentației, a poluării, a păcii etc.