SIDA de 1 decembrie


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

În fiecare an de 1 decembrie îmi aduc aminte că sunt sănătos. N-am cancer, n-am ulcer și mai ales n-am SIDA. Dacă aș fi diagnosticat cu boala asta, aș înjura Durex-ul și Love Plus-ul online și offline din cauză că au pus numai trei sau numai patru bucăți în cutie, mi-aș plînge de milă, aș încerca să văd cine-mi mai e prieten și aș vorbi despre asta, aș vorbi, aș vorbi…

Aș vorbi despre SIDA pînă mi s-ar usca gîtlejul și pînă mi s-ar toci tastele. Sunt în regulă însă, sunt la adăpost, deci de ce să dau cu goarna?

Asta nu înseamnă că nu-mi aduc aminte de HIV măcar o dată pe an. Ziua Internațională Anti-SIDA este în 1 decembrie. Mi se pare mai importantă decît Ziua internațională a salutului sau a sărutului, Ziua drapelului, Ziua parcului și Ziua pisicii maro. Altora li se par alte lucruri mai importante în 1 decembrie, așa e în democrație.

Azi o să port la pulovărul cu fermoar fundița roșie cît mai ostentativ, ca să mă întrebe oamenii din trenul spre Buzău ce-i cu acel mărțișor iernatic. Le-aș explica, le-aș vorbi măcar un minut despre asta, chit că ei nu vor mai vrea să-mi adreseze vreun cuvînt, pentru că am zis “sex”, “spermatozoid” și “făt”.

Am fost de curînd la o conferință despre femeile vulnerabile (adică inclusiv cele infectate cu HIV/SIDA) și am fost  surprins să constat că unii participanți adulți părinți nu știau lucruri elementare despre SIDA.

Ca să fim înțeleși, rezumat despre cum se transmite SIDA:

  1. Contact sexual neprotejat, de orice fel.
  2. Utilizarea în comun a unor obiecte tăioase cu urme de sînge.
  3. Seringi nesterilizate.
  4. De la mamă la făt.

Iată trei lucruri pe care mai puțini dintre noi le cunosc:

  1. Se transmite mai ușor de la bărbat la femeie.
  2. HIV poate exista în lichidul seminal, nu în spermatozoid.
  3. Există un tratament profilactic care se aplică în maximum 48 de ore de la data presupusei infectări.

E bine să vorbim și să scriem în general și e și mai bine cînd vorbitul și scrisul sunt despre lucruri care ne afectează, că doar suntem oameni. Informați-vă de pe site-ul ARAS, purtați fundița roșie, spuneți-le copiilor să-și pună cauciucul, educați-vă părinții, prietenii și colegii. Hai că n-o fi maladia asta mai tare decît noi!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.