(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
Ieri am fost să mi se facă o perfuzie. Nu că nu mă simțeam bine, dar nu strică niciodată să fii mai vesel decît ești. Nu m-a durut deloc, ba chiar mi-a făcut plăcere. După ce am terminat, parcă mai voiam. Am fost la Teatrul Evreiesc de Stat (FB), să văd Mic și al dracu, o piesă cu Maia Morgenstern și Valentin Roșca.
Piesa este o paradă de bancuri, anecdote, poeme, cîntece, dansuri. Inspirate de creația lui Ion Pribeagu, cele cîteva zeci de minute de pe scena Teatrului Evreiesc îl vor face să rîdă chiar și pe un specialist în pompe funebre. Maia Morgenstern este plină de viață, iar jocul ei din această piesă m-a dus cu gîndul la commedia dell’arte.
Relațiile personale și profesionale, moravurile, obiceiurile păguboase din perioada interbelică sunt luate la mișto, sunt criticate și ironizate în cele mai mici nuanțe. Este fascinant faptul că multe dintre întîmplările povestite în diversele secvențe ale piesei sunt încă actuale și pline de umor.
Se simte în reprezentație spiritul plin de viață al lui Ion Pribeagu, scriitor evreu de origine română, autorul versurilor celebrului cîntec Zaraza. De altfel, Maia Morgenstern (întruchiparea autorului în piesă) ține tot timpul în mîini cartea „Mic şi al dracului. Antologia unui rege al umorului” (Editura Teşu, 2005).
În final, cartea îi este transmisă personajului-simbol întruchipat de Valentin Roșca, cel care trece, pe rînd, prin toate rolurile evocate de versurile interpretate de Maia M.
În sala plină, sunt sigur că o întrebare era în mintea multora: de unde atîta energie la cei doi actori? Rămîne un mister. Sau poate asta înseamnă profesionalismul: să faci bine ce faci, fără să simți oboseala și să o iei mereu de capăt, cu zîmbetul sau cu plînsul pe față, după cum cer piesa și autorul.
În afara subiectului: oare de ce ai aduce copiii la o piesă de teatru pentru adulți?

tocmai ce-am citit pe o bară-crawl de la o televiziune, nu mai ştiu care, cum că la opera română nu mai e voie cu copii sub 6 ani.