(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)
Tudor Buhățel a scris un articol în stilul lui Cătălin Tolontan, ca temă la masterat:
Crăciunul lui 2012: câteva aspecte interesante despre evoluția Sărbătorilor de iarnă
Sărbătorile de iarnă sunt un subiect amplu pe care nu doresc să îl tratez în întregime. Vreau doar să subliniez un număr limitat de idei personale.
Cum era Crăciunul
Crăciunul nu a fost niciodată ceva magic, dar simțeam că e o perioadă diferită a anului, pe care o asociam cu o senzație de bine general, mâncare (respectiv dulciuri în copilărie) și chiar împodobitul bradului.
Treaba cu cadourile nu a fost niciodată un punct forte, deoarece m-am născut cu câteva zile înainte de Ajun. Dacă nu primeam un cadou colectiv, atunci primeam cu siguranță unul modest și unul acceptabil.
Seara de 24 însemna masă cu familia. Se lua o masă „ușoară”, fără fripturi și preparate grase. Alea erau pentru a doua zi, când se servea masa de Crăciun. Masa asta se servea ori la noi, ori la bunici.
Nu îmi aduc aminte vreun detaliu interesant privind aceste mese festive. Fiecare cu farfuria și paharul lui. Țin minte colinzi, brazi împodobiți și mâncare. Mai dădea bunica ceva dulciuri la nepoți, cam atât.
Până acum 5 ani ne punea bunicul să colindăm, pe mine și frate-mio (mai mic). Cântam „Dom dom să-nălțăm”. Ramâne până astăzi singura colindă pe care am reținut-o, nu pot spune că o știu „pe de rost”.
Era să uit de cozonaci. Mama făcea mereu cozonaci de Crăciun, foarte rar cumpăra din comerț. Și bunica făcea cozonaci. Ai lui mama erau mai buni.
Cum este Crăciunul. Ce s-a schimbat
Am ajuns acasă cu o săptamână înainte de Crăciun. Anul acesta marchează primul an în care mă întorc „acasă” de Sărbători. Este prima dată când mă simt student cu acte în regulă. Până a venit Ajunul am fost ocupat cu petrecerea de ziua mea. M-am trezit în dimineața de 24 fără să simt nici o urmă de atmosferă festivă.
Iată explicația:
1) Ai mei nu au cumpărat și implicit nici nu au împodobit Bradul.
2) Mama NU a făcut cozonaci. A cumpărat 2 de la un supermarket, însă nu m-am obosit să îi gust.
3) Nu am luat masa aceea de seară în familie. Fiecare a luat-o pe calea sa, „la colindat”.
Seara de 24 decembrie a fost o „beție” mediocră cu prieteni, pe care nu i-am văzut în aceeași cameră împreună de mai bine de un an. M-am trezit pe 25 la amiază cu masa pusă și musafirii ajunși. Pot să afirm că singurul numitor comun al tuturor Sărbătorilor de iarnă care mi le aduc aminte, sunt sarmalele.
Sarmale am mâncat și anul acesta. Au fost bune dar nimic deosebit.
Crăciunul e mai mult o petrecere decât o sărbătoare. Ajungi pe la unul, altul acasă și bei un pahar sau mănânci ceva. Cam asta e Crăciunul pentru mine, de mai bine de 5 ani. Nu mă supără, însă nici nu mă amuză acest gând.
Crăciunul a devenit o formalitate. Despre Anul Nou nu vă voi povesti. Poate altă dată.
Tudor Buhățel
Masterat, anul I
Citiți motivația acestui demers și celelalte articole din serie.