Îmi aparțin generației mele 6


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)

M-am trezit panicat. Am crezut că unul din dopurile pentru urechi era pierdut iremediabil în timpan.

Îmi pun aproape în fiecare noapte dopuri de urechi, mereu cu șnur. În caz că pierd unul dintre ele în cap, trag de șnur și se rezolvă. Azi-dimineață a fost la fel. Nu-i mereu zgomot, dar trebuie să fiu prevăzător. Se produce un subwoofer natural cînd îmi astup urechile, îmi pot auzi respirația, gîndurile, parcă sunt singur în universul meu meschin.

Generația mea are gînduri. Avem obsesii cam o mie, ne putem explica în jur de 100 dintre ele. Ne place să vorbim bine românește, ne plac discuțiile inteligente, evităm oamenii proști. Nu c-am fi nu știu ce elitiști, dar credem în viața interioară mai mult decît ne pasă cît costă intrarea în club. Mergem rar în club.

Dacă ajungi să ne cunoști, te cam sperii. Suntem oameni buni, educați, care încearcă să supraviețuiască. Și, contrar aparențelor, suntem optimiști. Ne plac citatele pe care nu le găsești căutînd pe Google. Suntem pe Facebook, suntem printre primii clienți ai Gmail-ului, considerăm că e important ca site-ul facultății să aibă RSS.

Ne-am născut într-o perioadă bună a țării noastre, de aia nu ne place azi țara. Sunt zile cînd nu ne place nimic, atunci am vrea să ne lăsați în pace. După aceea, suntem creativi, comunicăm, avem idei inovatoare. Suntem frustrați și vorbim despre frustrările noastre. Scriem cu diacritice chiar și pe chat. Vorbim rar la telefon, dar orice conversație este interesantă cu noi. Citim cărți, scriem texte, investim în mintea noastră. Ne veți uita repede, deși acum nu pare că veți face asta.

Îmi aparțin generației mele. Hai să facem cunoștință! Cum te cheamă?


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

6 gânduri despre “Îmi aparțin generației mele

  • gadjodillo

    hei! dar ţie nu-ţi ies dopurile cu şnur, noaptea? eu trebuie să tai şnurul, că altfel o ureche o antrenează pe cealaltă, nu ştiu cine trage de firul ăla noaptea şi mă trezesc auzind cearşafurile cum foşnesc, pe cînd mă întorc de pe o parte pe alta.

    şi, în altă dezordine de idei, foarte frumos ai descris acest “noi” din care nu ştiu cîţi sînt conştienţi că se pot revendica.

    • George Hari Popescu Autor articol

      Nu mi-au ieșit niciodată, sunt din alea de silicon. Poate cele de spumă poliuretanică ies mai ușor.

      Eu am scris pentru cei care vor comenta sau șerui. Un text scurt de tot, într-o după-amiază molatică.