(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Când eram student, cursul de fizică era astfel alcătuit încât puteai foarte ușor să eviţi munca. Am dat un examen la începutul primului semestru, după care, timp de trei ani, am stat liniștit, n-am mai avut decât examenul final. Am calculat o dată că de-a lungul celor trei ani de studii am muncit aproximativ o mie de ore, adică o oră pe zi. Nu sunt mândru de această nemuncă, dar așa mergeau lucrurile pe atunci, iar majoritatea colegilor mei aveau exact aceeași atitudine ca mine. Afișam un aer de totală plictiseală și aveam sentimentul că nimic nu merită vreun efort. Boala mi-a schimbat complet perspectiva. Când ești confruntat cu posibilitatea unei morţi timpurii, îţi dai seama că viaţă merită trăită și că vrei să faci o sumedenie de lucruri.