(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Prea cald pentru o zi de februarie. Sesiune. Doar cîțiva trecători prin fața a ceea ce a fost La Jeg. Filmez de pe scuarul de vizavi. Oamenii se uită în direcția obiectivului meu, curioși. Călătorii din 336 îmi fac semne obscene.
Mă apropii de gardul verde, cu vopseaua scorojită. Fosta bucătărie a Jeg-ului pare acum o haltă dintr-un sat uitat de lume. „Aici a fost terasa aia, am uitat cum îi zicea…”, spune un băiat prietenului alături de care merge pe trotuar.
httpvh://www.youtube.com/watch?v=1TOvIik2fq8
Discrepanță: o firmă mare, solidă, din tablă, curată, cu „Universitatea Politehnica București” și, alături, o ruină, un rest de clădire înconjurat de moloz, gunoi. UPB a vrut jeg și acum îl are în campusul Leu.
Fosta terasă plină de viață este acum un focar de infecție. Gunoaiele zac acolo de prin 24 ianuarie. Seara și noaptea, campusul e în beznă. Luminile Jeg-ului îți ofereau puțină siguranță, vedeai pe unde să calci. Acum e mult mai greu decît înainte, pentru că iluminatul electric este o necunoscută în campus.
UPB promite că acolo va fi un spațiu destinat educației, dar deja este asta: din acel moloz, din acel jeg, învățăm că se poate dărîma ceva foarte repede, dar devine tragic cînd nu ai nici un plan în minte despre ce vei construi în loc.
mda, trist :(
Prin 2008 upb spunea ca acel spatiu va fi redat invatamantului. Si a fost redat, ruinele fostului „templu” reflecta exact starea invatamantului din Romania la care a contribuit marcant Ecaterina Andronescu- o apropiata a Elenei Ceausescu.