E-BOOK+AUDIO Să ucizi o pasăre cîntătoare – Harper Lee


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 7 min)

„Să ucizi o pasăre cîntătoare“ este singura carte scrisă de Harper Lee. Cel puțin asta se credea pînă de curînd. Iată însă că lumea editorială a ieșit din amorțeală cu o veste bună: Harper Lee și-a dat acordul de publicare asupra celui de-al doilea roman al ei, „Go Set A Watchman“, pe care-l știa pierdut pînă acum (ca Sa ucizi o pasare cintatoare copertasă vezi!). Cartea a apărut deja în străinătate și probabil o vom vedea în curînd tradusă și la o editură românească (va apărea o recenzie a cărții în engleză pe acest blog).

„Să ucizi o pasăre cîntătoare“ a fost terminată în 1960 și foarte repede a ajuns în topuri. Cartea a primit Premiul Pulitzer și a fost ecranizată doi ani mai tîrziu, cu Gregory Peck în rolul lui Atticus. Dacă doriți să intrați în universul antebelic american, zguduit de conflicte fățișe sau mocnite pe baze rasiale, vă propun să citiți întîi această carte, să vedeți apoi filmul și apoi să citiți și cel de-al doilea roman.

O acțiune condensată

Acţiunea din roman se desfășoară pe parcursul a doar trei ani, în timpul marii crize economice, cînd erau mari probleme cu locurile de muncă și asigurarea hranei familiei. Pare însă că este o acțiune derulată pe mai mulți ani, datorită descrierii amănunțite a modului în care cei trei copii – Jean Louise (Scout), Jem și Dill – evoluează către adolescență și maturitate. În afară de cei trei puștani, vă va rămîne în minte prin personalitatea carismatică și Atticus, tatăl văduv al lui Scout și Jem.

Universul celor trei copii este orașul fictiv Maycomb (Alabama), o așezare a cărei liniște este destrămată de un proces avîndu-l pe Atticus ca avocat al apărării: negrul Tom Robinson este acuzat că a violat o fată, în condițiile în care el are un handicap la mîna stîngă și nu a avut antecedente. O mare parte din carte este dedicată procesului de la tribunalul din oraș și procedurilor din jurul acestui proces, dar și modului în care comunitatea este afectată de faptul că un avocat alb s-a înhămat la apărarea unui acuzat negru. Atticus este un om corect, bun profesionist și tată iubitor, care consideră că acesta poate fi „acel proces“ care intervine în viața oricărui avocat, care-l pune la încercare și care-i marchează viața.

În acest fragment audio, copiii încearcă să intre în sala de judecată, pentru a asista la proces, prilej pentru cititori să afle cîte ceva din mentalitatea comunității despre membrii săi afro-americani:

Copiii sunt crescuți de Atticus foarte liberal (ei i se adresează tatălui pe numele mic), dar sunt și educați în spiritul corectitudinii, al moralei, al responsabilității și mai ales al respectului față de lucrurile frumoase și de oamenii buni. De altfel, aceasta este ideea din titlu și morala cărții: „pasărea cîntătoare“ este simbolul lucrurilor bune, care nu trebuie distruse din greșeală sau cu intenție. În final, constatăm că toți oamenii sunt în esență buni, dar că unii au momente în care săvîrșesc gesturi reprobabile, din cauze externe.

— Aş prefera să tragi în cutii de conserve în curtea din dos. […] e păcat să ucizi o pasăre cântătoare. Era prima dată când îl auzeam pe Atticus spunând că e păcat să faci ceva, de aceea am întrebat-o pe domnişoara Maudie ce voise să spună.
— Taică-tău are dreptate. Păsările cântătoare nu fac altceva decât să cânte, spre desfătarea noastră. Ele nu strică grădinile oamenilor, nu-şi fac cuibul în lanurile de porumb, în schimb îşi pun tot sufletul cântând pentru noi. De asta e păcat să ucizi o pasăre cântătoare.

Citind explicațiile despre „lucrurile frumoase“ apărate de Atticus, mi-am adus aminte de teza „corolei de minuni a lumii“ a lui Blaga.

Singurul lucru care nu poate fi statornicit prin legea majorităţii este conştiinţa omului.

Cred că există un singur fel de oameni. Oameni buni.

Înainte să învăţ să trăiesc cu alţi oameni, trebuie să trăiesc cu mine însumi.

Atticus nu era prea puternic, şi avea de fapt aproape cincizeci de ani. Când noi, copiii, l-am
întrebat o dată de ce era atât de bătrân, ne-a răspuns că începuse viaţa târziu, ceea ce ni se părea că-i cam umbreşte aptitudinile şi virtuţile bărbăteşti. Era mult mai în vârstă decât părinţii colegilor noştri de clasă, şi nu ne puteam lăuda cu el, ca alţi copii, care aveau un fel anume de a rosti apăsat când ziceau: „Tatăl meu…“.

Dacă ar fi să-i reproșez ceva acestei cărți de bază în școala americană, ar fi că nu i-a acordat Calpurniei, servitoarea de culoare a familiei Finch, un rol mai important în trama romanului. Chiar și așa, femeia este o reprezentantă a comunității afroa-americane prin care aflăm despre prejudecăți, conflicte rasiale și inegalitate de șanse.

Vă veți bucura în mod sigur de această creație care vă va evoca „Amintirile din copilărie“ ale lui Ion Creangă sau „Aventurile lui Tom Sawyer“ ale lui Mark Twain și care vă va cuceri prin stilul direct de scriitură și prin umorul și ironia subtile. Puneți această carte pe lista lecturilor obligatorii de parcurs în viață, pentru că romanul ne dezvăluie o bucată importantă din istoria SUA și a omenirii și are o morală profund umană, despre sinceritate, iubire și respect. Iar dacă sunteți interesați de istoria comunității afro-americane, căutați și “Omul invizibil” de Ralph Ellison.

„Să ucizi o pasăre cîntătoare“ de Harper Lee (ediția e-book), 2014, Editura Polirom, trad: Tatiana Malița, 372 pp.

Cumpărați cartea de la:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.