(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 5 min)
Ștefan Alexe a ales să trateze din punct de vedere multimedia subiectul său pentru cursul de la masteratul Producție multimedia și audio-video. În afară de un scurt text despre Aurelia Ion și meseria de salvator de vieți, Ștefan a realizat două vox-pop-uri despre ce înseamnă această meserie în România și decizia unui tînăr de a lucra în acest domeniu.
Tineretul salvator din ziua de azi
O studentă la Medicină Militară, stagiară într-un program de transplant, a murit într-o călătorie pentru prelevare de organe care ar fi putut salva vieţi. Primii medici care au ajuns la locul accidentului aviatic, urcând muntele pe întuneric, prin ploaie şi zăpadă până la genunchi au fost două tinere voluntare la Serviciul Mobil de Urgenţă.
Aurelia Ion îşi dorea să devină chirurg în trupele NATO. Era a patra misiune pe care o făcea împreună cu echipa de transplant. De două ori plecase cu avionul, o dată cu ambulanţa. Fratele ei, Alexandru, spune că era foarte încântată.
Găsiţi aici biografia Aurei.
[soundcloud]https://soundcloud.com/george-hari-popescu/fata-salvator-vieti[/soundcloud]
Primul medic care a ajuns pe munte n-a fost bărbat
Ci o tânără de 26 de ani. Ziana Motora este medic rezident medicină de urgenţă şi paramedic voluntar din anul I de facultate. Spune că cel mai greu lucru din acea seară a fost luarea deciziilor. „Ne-am trezit acolo numai eu şi Raluca, trebuia să decidem ce să facem, să începem manevre, asta ni s-a părut cel mai crunt, să fii singur cu două mâini şi să trebuiască să faci ceva.”
Colega ei de echipă, Raluca Zăgănescu, studentă la Medicină, a fost cea care a ajuns prima la cei doi decedaţi. Studenta din avion era în stop cardio-respirator când Raluca a întâlnit maşina de teren cu care era coborâtă. Tânăra de 23 de ani și sătenii au trecut la resuscitarea ei. Apoi, Raluca a mai avut o misiune dificilă: a urcat până la epavă, să constate decesul pilotului. Lângă trupul lui au rămas apoi localnicii, ca să-l păzească de animale, până la descarcerare.
[soundcloud]https://soundcloud.com/george-hari-popescu/salvator-vieti[/soundcloud]
Nu s-au oprit din căutări
Raluca povesteşte cât au impresionat-o oamenii din munţi. „Erau mânaţi doar de dorinţa de a ajunge la răniţi, să îi ajute să le fie bine, nu s-au oprit din căutări.”
Cei trei localnici din Horea, care au ajutat răniţii, au fost făcuţi cetăţeni de onoare ai judeţului Cluj. „Nu aveam nevoie de distincţii”, spun ei, „noi am mers acolo să salvăm vieţi, nu am mers pentru aşa ceva. Mă bucur că am putut să-i salvez şi dacă ajungeam mai repede, poate îi salvam şi pe ceilalţi”.
Voluntari şi nevoluntari
„Dacă ajungeam mai repede, poate că îi salvam şi pe ceilalţi”. O declaraţie pe care n-am auzit-o din partea autorităţilor. Au aşteptat ore în şir la graniţe de judeţe sperând că jurisdicţia va fi în curtea vecină. Au neglijat informaţiile pe care le aveau pentru că nu era treaba lor.
- Nu era treaba lor că un avion a dispărut de pe radar.
- Nu era treaba lor să localizeze, ei nu localizează.
- Nu era treaba lor să urce, ei nu au cu ce.
- Nu era treaba lor să le spună salvamontiştilor ce ştiu, pentru că ei nu sunt din sistem.
- Nu era treaba lor pentru că ei nu sunt voluntari.
O cititoare comenta cu amărăciune şi ironie online: „vă rugăm să ne iertaţi, că murim când guvernaţi”.
Oare e doar treaba voluntarilor să creadă că e treaba lor?
Sfârşitul de săptămână a fost dificil în Capitală. Studenta şi pilotul fuseseră înmormântaţi. Ecourile accidentului aviatic se mutau din stradă pe micul ecran. Alarmaţi de avertizările meteo, bucureştenii se ghemuiau în fotolii la televizor. Viscolul fluiera pe la geamuri. Iar afară mai erau doar victimele ninsorii şi posibilii lor salvatori. În toate judeţele afectate, undeva sună un telefon şi cineva primeşte o misiune de salvare.
Aţi putea spune că asta e o altă poveste. Pentru salvatorii de vieţi e aceeaşi. Accidente, zăpezi, inundaţii, incendii, cutremure, tsunami, orice ar veni, ei sunt pregătiţi să plece, sperând că misiunea următoare va fi un succes, adică vor muri cât mai puţini oameni. Încurajator este că primesc această chemare nobilă la tinereţe.
În ţara în care băieţii tineri se angajează casieri la supermarket, o tânără studentă se face paramedic voluntar. Mai e speranţă.