Am văzut trei filme franceze gastronomice


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)

Les émotifs anonymes (2010)

  

O comedie optimistă despre lupta cu propriile frici. Nu este un film profund, dar este realizat onest, iar Benoît Poelvoorde și Isabelle Carré fac o treabă foarte bună. Îmi va rămîne în minte scena de la restaurant, în care personajul principal schimbă vreo trei cămăși cam într-o oră, din cauza transpirației în exces. Un film cu ciocolată. Raluca, mulțumesc. Aici.

Les saveurs du palais (2012)

  

Vreo doi ani, Hortense Laborie (cum ar veni, „lucrarea pămîntului“, dar nu este numele adevărat al eroinei din viața reală) a gătit pentru președintele Franței. Inspirat din povestea adevăratei maestre culinare a lui Mitterand, filmul e o delicată odă adusă gastronomiei simple, dar de clasă. Un film cu trufe. Maria, mulțumesc. Aici.

Comme un chef (2012)

  

Comedie cu iz proaspăt în care un chef își găsește succesorul la restaurantul său de trei stele tocmai atunci cînd nu simțea nevoia. Ironii la adresa restaurantelor de lux și a gastronomiei moleculare. Un film cu Jean Reno cu zîmbetul pe buze. Aici.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.