România: educație deschisă individual, închisă statal


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

Mă apropiam de Biblioteca Națională și credeam că pe ușă este o coală de hîrtie cu titlul conferinței. Dar nu, scria Grevă japoneză. M-am gîndit că gestul angajaților bibliotecii merge bine cu titlul evenimentului – Educația deschisă România.

Evident, nimeni de la Ministerul Educației nu a fost prezent, deși ministrul promisese că deleagă pe cineva. Nu-i nimic, este un comportament consecvent, nici la alte evenimente din educație nu l-am văzut pe ministrul Educației, oricare ar fi fost el. Au fost însă prezenți profesori, bibliotecari, oameni de la edituri, studenți etc. Ei contează.

Am auzit o mulțime de povești despre lucruri care s-au făcut și care se vor mai face. Inițiative private, de cele mai multe ori nesprijinite, ignorate sau chiar blocate de către stat. S-a vorbit despre cursuri online, platforme de e-learning, educație continuă, formarea formatorilor ș. a. m. d.

Ideile zilei au fost:

  • open source
  • deschidere
  • distant learning
  • Creative Commons
  • bandă largă 

Nu m-am regăsit în experiențele și curriculele din învățămîntul preuniversitar, dar am reținut metafore, speranțe, regrete și unele chichițe ale învățămîntului universitar.

Din povești

  • Nu mai este epoca în care să ducem elevii sau studenții la școală, ci perioada în care le oferim Internet de mare viteză, în așa fel încît să învețe la distanță. Costurile sunt mult mai mici în al doilea caz. (Cătălin Ivan, europarlamentar)
  • Învățămîntul universitar este puternic reglementat, lucru care împiedică schimbarea. Deciziile în clasă trebuie să le ia profesorul, lucru foarte greu în preuniversitar și discutabil în universitar. (Diana Andone, manager al centrului de eLearning – Poli Timișoara)
  • Sunt multe inițiative la nivel individual, de care decidenții politici nu știu sau de care nu le pasă. Inițiativele proprii ale profesorilor nu sunt vizibile la nivel macro, dar vor avea impact peste generații. (Carmen Holotescu, manager Timsoft)
  • Trăim în cultura Read/Write. Elevii și studenții sunt partenerii procesului de învățare, nu doar receptorii lui. După cursul din clasă, intervin comunicarea online cu profesorul și spiritul autodidact al studentului. (Nicolaie Constantinescu, Kosson.ro)
  • Reducerile de cheltuieli pentru software-ul proprietar și orientarea spre software deschis = investiții mai mari în resursele umane. Folosirea resurselor educaționale deschise și publicarea lucrărilor descurajează plagiatul în universitate. (Ovidiu Gherasim-Proca, Univ. Al. I. Cuza – Iași)

O jumătate de zi, m-am legat mai strîns de un univers de care mă desprinde însă constant realitatea crudă. La conferința Educația deschisă România, am beneficiat de o infuzie de optimism din partea unor oameni care au făcut și fac lucruri bune pentru generațiile actuale și viitoare și m-am convins că iau decizii bune pentru viitorul meu apropiat.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.