(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 13 min)
Sesiune fără frontiere
Intrat la facultate, după ce a scăpat cum a putut și cum a știut de bacalaureat, studentul își imaginează că va trăi într-o nouă lume în care distracția va fi la ea acasă, voia bună va prima, iar grijile nici nu vor face parte din vocabularul său. „Necazul” începe abia în sesiune.
Pentru majoritatea, sesiunea reprezintă acea perioadă din an când (aproape) toate gândurile se îndreaptă către facultate, iar bietul student e nevoit să se prezinte și, mai mult decât atât, să învețe pentru o sumedenie de materii. Este momentul când tânărul trece de la agonie la extaz fără să-și dea seama, dorindu-și ca timpul să se comprime, iar ziua să aibă, poate, 42 de ore, dar nici atunci nu ar fi suficient! În sesiune își dă seama că orice intenție de a învăța în timpul anului i-ar fi fost de ajutor.
Bianca-Georgiana Dumbravă, studentă în anul I la Drept, afirmă că sesiunea este ca un labirint: intră, încearcă să răzbată și de fiecare dată când reușește să găsească o ieșire, se simte ca nouă. Totodată…
„Sesiunea mă sperie, sesiunea mă îngrașă (îmi vine să mănânc chiar când vreau să mă apuc să mai citesc ceva). Sesiunea mă face să descopăr ceva nou în cameră, de exemplu o pată pe perete care nu era înainte. Când mă gândesc la sesiune, mă gândesc la îngrădirea libertăților mele ca om. Fără să vreau, intru în panică și mereu am impresia că ar mai fi ceva ce nu am terminat de parcurs și nu de fiecare dată e așa”.
„Sesiunea mă sperie, sesiunea mă îngrașă (îmi vine să mănânc chiar când vreau să mă apuc să mai citesc ceva). Sesiunea mă face să descopăr ceva nou în cameră, de exemplu o pată pe perete care nu era înainte. Când mă gândesc la sesiune, mă gândesc la îngrădirea libertăților mele ca om. Fără să vreau, intru în panică și mereu am impresia că ar mai fi ceva ce nu am terminat de parcurs și nu de fiecare dată e așa”.Și-ar fi dorit să învețe la timp și consideră o mare greșeală că lasă totul pentru sesiune. Mai are destulă vreme să îndrepte acest lucru, căci a trecut printr-o primă sesiune în care a tocit și a „învățat ca papagalul” pentru două colocvii și patru examene.
Trecută prin trei sesiuni și urmând să se pregătească pentru cea din vara acestui an universitar, Andreea-Gabriela Savin, studentă la Relații Economice Internaționale, consideră sesiunea a fi o scurtă perioadă de timp în care cu chiu, cu vai își sedimentează anumite informații în legătură cu ceea ce face la facultate. Cu toate astea, se declară o fire care își ordonează informațiile și care se apucă de învățat cu două zile înainte de examen, scoate esențialul, apoi învață logic pentru ca la final să-și formeze o idee general valabilă despre ceea ce a învățat. Are timp să filosofeze și crede că „sesiunea arată ca o barcă: dacă nu știi să vâslești bine, rămâi în mijlocul apei, iar dacă nu știi să fii echilibrat, te poți scufunda.”
Nici ciocolata nu mai aduce fericirea
„Primii șapte ani sunt grei pân-ajungi în anul III!” circulă vorba prin Politehnica. Dar ea este în prag de licență și privește cu plăcere tot ceea ce a trăit timp de patru ani la Poli, cu toate că de două ori pe an efortul de a acumula cât mai multe informații o epuiza. Raluca Micu mereu a văzut sesiunea ca pe o provocare:
„Nimic nu este mai surprinzător când trebuie să-mi scot toate materialele pentru a învăța la o materie și să constat că teancul de foi este asemenea unei cărți.”
Nu poate spune că sesiunea este relaxantă. Dimpotrivă, este stresantă. Oricâtă cafea și ciocolată ar fi avut lângă ea, niciodată nu putea fi calmă. Oricât și-ar fi dorit să schimbe ceva, sesiunea a făcut parte din viața sa: conspecte, idei principale încurcate între ele, demonstrații și probleme al căror rezultat era cu virgulă. A învățat să fie mai responsabilă și a ajutat-o să se pregătească pentru o viitoare carieră de succes (speră ea).
„La sessione e’ stressante”
Studentul român ar spune că doar el cunoaște stresul și își bate capul învățând cursuri și bibliografii care nu se mai termină. De fapt, lucrurile nu stau deloc așa. Privind în ograda vecinului, la peste 2.000 de kilometri distanță, sesiunea există și acolo, iar ea își pune amprenta și pe viața studenților de peste hotare.
Anna Falleni, studentă la Università degli Studi Roma Tre spune că a fost destul de bine în prima sesiune susținută, dar, pe măsură ce avansează, își dă seama că facultatea nu e un joc. Ea o privește ca pe un angajament care solicită timp și mult, mult studiu.
„Uneori, de fapt, de două ori pe an, aduce mult stres, dar asta e viața studenților! (râde).”
Ca orice student, Anna studiază mult noaptea și pentru a rămâne trează bea mereu cafele duble. De fapt, la noi, spune ea, „cafeaua aceasta poartă numele de cafeaua studentului – o cafea tare.” Ziua își continuă studiul pe băncile din parc, pe pajiștea care înconjoară facultatea sau chiar în sălile goale și bibliotecă.
Se bucură că facultatea îi oferă posibilitatea să repete fiecare examen pe care nu îl ia:
„Faci trei solicitări pentru reluarea fiecărui examen picat. Așadar, sunt trei date fixate de facultate la care tu te poți prezenta, sperând că o să-l și treci. Îți dau un exemplu: dacă eu am examen pe 28 ianuarie și nu îl trec, datele restanțelor pot fi 6, 10 și 18 februarie. Dacă nu iei nici atunci, dai în iunie sau în septembrie. Restanța nu e un stres în plus ca în alte părți!”
Rămânem în aceeași zonă cu iz mediteranean ca să facem cunoștință cu Roberto Proietti, azi economist și fost
student la Università degli Studi di Roma „Tor Vergata”. Își amintește de fiecare sesiune ca fiind foarte stresantă în care „practic până la examen nu ieșeam din casă decât sâmbătă seara.”
A avut timp să observe că studenții din Italia se împart în două categorii: cei care învață în ultima săptămână, adesea până târziu și care dormeau două ore pe noapte și cei care procedau așa cum obișnuia el, adică să se odihnească pe timpul nopții, apoi să se trezească devreme pentru a se dedica studiului ziua.
„Preferam să mă trezesc dimineața foarte devreme, adesea la 6, iar pauze făceam la prânz și la cină.”
Munca din sesiune îi era ușurată de alegerea lui de a da un fel de test intermediar la noi, cu 10 zile înainte de sesiune, în care avea alternativa unei probe scrise sau orale, care elimina proba de examen la materia respectivă în sesiune. Condiția pentru a face un „preappello” era să am peste 90% prezențe la curs.”
Aceeași Mărie, cu altă pălărie
Sesiunea capătă o altă formă călătorind spre Vest de Italia. În Franța, „la session” este de două tipuri: clasica sesiune care seamănă foarte mult cu cea din România și sesiunea continuă. După terminarea studiilor gimnaziale și liceale în Peninsula Italică, Andru Marin a decis să treacă granița, stabilindu-se în Franța, la Nisa.
Studiază la Facultatea de Limbi Străine Aplicate și declară că sesiunea „este foarte importantă, mai ales că sunt într-o țară străină și nu am fost bine informat din momentul în care am început facultatea.” A ales sesiunea continuă, motiv pentru care timpul pentru distracție s-a limitat, examenele ținându-l în priză. „Sesiunea continuă, cum o spune și numele, cuprinde o serie de examene pe care le ai în permanență, de la început și până la sfârșit, pe trimestre, bineînțeles. După părerea mea este cea mai indicată pentru că înveți continuu și nu e nevoie să înveți câte o carte deodată.”
În timp ce unii se vaită că au 4-5 examene pe sesiune, Andru este nevoit să susțină examene în raport cu fiecare materie, adică fiecare obiect de studiu are la rândul său o altă materie. Pe lângă cursurile de limbi străine pe care le urmează (Engleză, Arabă și Rusă), obligatorii mai sunt încă patru materii care îl învață cum să se lanseze pe plan profesional, în domenii ca dreptul ori economia și tehnica de expresie care are ca țel îmbogățirea vocabularului pentru ambientul turistic.
Este mulțumit de alegerea făcută și se gândește că după cei trei ani petrecuți într-o sesiune continuă pe băncile Facultății de Limbi Străine Aplicate, aceasta îi va oferi șansa să se angajeze în orice domeniu legat de turism și economie.
Se declară norocos că a cunoscut persoane care l-au ajutat cu tot ceea ce înseamnă explicații, informații despre examene, cât să „meargă drept” pe drumul sesiunii.
„Sincer, mie nu mi-a fost nici greu,dar nici ușor! Cred că dacă altcineva ar fi fost în locul meu care să nu fi cunoscut limba, ar fi avut probleme mari! Personal, am luat sesiunea din primul trimestru cu putin peste limită, dar sunt mândru de mine, din moment ce știu că studenții francezi nu au reușit să-și valideze semestrul.”
Andru spune că e studentul atipic, căci e prezent mereu la cursuri, iar acasă recitește doar notițele pe care le ia în timpul predării sau de pe site-ul facultății: „fiecare prof are spațiul lui pe site pentru materia lui. Acolo postează tot ce face în clasă, deci, dacă lipsești îl iei de acolo, doar că îți lipsesc explicațiile lui. Sunt buni la explicații!”
Seriozitatea cu care tratează perioada sesiunii îl va ține departe de restanțe. Cu toate acestea, nu privește cu ochi răi o eventuală nereușită. Are șansa de a da examenul din nou, în luna iunie. Restanțele nu se plătesc și sunt foarte rare, având în vedere că o notă mai mare la finalul ultimului trimestru decât cele din sesiunile precedente, te ajută să treci anul.
Un lucru este cert: fie că ești student român, italian sau francez, sesiunea îți ocupă timpul mai mult decât ai vrea. E ca un proces de revitalizare a spiritului studențesc și are grijă să-ți ofere câte puțin din toate, cât să-ți aducă aminte că ești la facultate.