Taxi, doar un status să-ți mai pun! (1) 1


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 17 min)

A fost o perioadă cînd mergeam foarte mult cu taxiul. Aveam bani, era comod, transportul în comun era la pămînt, nu descoperisem bicicleta în București. Vremurile s-au schimbat și am constatat că faci mult mai puțin timp pe drum cu metroul decît cu mașina, fie ea și taxi. Cu bicicleta a fost mirific, am ajuns rapid în locuri care mi se păreau îndepărtate.

Tot răsfoind Facebook-ul, am constatat că sunt multe status-uri ale fetelor, cu experiențe pozitive despre taxiuri. Cele mai multe erau complimente pe care șoferii le adresau pasagerelor. Majoritatea dintre ele erau, în ochii taximetriștilor, frumoase, grațioase, bine îmbrăcate, frumos mirositoare, educate.

La un moment dat, am început să colecționez status-uri de FB despre taxiuri și impresia s-a mai echilibrat. Au apărut și status-uri cu experiențe negative, întîmplări cu un mic grad de pericol, întrebări existențiale. Iată cîteva dintre ele aici. Intenția este de a face din aceste status-uri o rubrică periodică pe blog. Micuța conservă metalică numită taxi face parte din viața omului urban activ, iar status-urile de pe FB reflectă o parte din viața modernă. Aceste schițe pot constitui, de ce nu, material de studiu sociologic.

Categoria ROMAN SCURT

Nu mă lasă să stau în autogară până pleacă, că i-am zis eu – egoista de mine – că e mai greu mereu pentru cel care rămâne (mi-am adus aminte când m-am despărțit odată de mama cu atâta jale, de am făcut controlorul de tren să plângă). Sun la taxi, ne îmbățisăm, promitem că nu plângem, îi înjurăm pe ruși, ne îmbrățisăm iară. Mă urc în taxi, Veronica stă pe loc, să fie ea cea care rămâne. Deagaba, că tot la Chișinău pleacă autocarul ăla. Mă pun pe un bocit strașnic, cu sughițuri, muci și lacrimi înnodate sub barbă. Taximetristul, un grăsun la cămasă, nu știe dacă să mă dea pe mine afară sau dacă să o ia el la fugă. M-arunc cu nasul în batistă, dau din cap ca o găină, cred că l-am speriat și mai tare.

Reușesc să bâjbâi destinația. Nu, dom`le, stai, că n-ai înțeles, eu nu stau pe Chișinău, în Pantelimon, ea pleacă în Chișinau. Cu gura strâmbă de plâns, mă transform în una din babele care își povestesc toată viața străinilor din autobuz. Îi spun că Veronica e cel mai bun om pe care îl știu, că e cu un pas de noblețe mai aproape decât oricine altcineva. “Îngerică, cum or elimina vizele, eu îți făgăduiesc că vin iară în ospeție, acuma ne-am umplut de emoție bună, să o depozităm să ne ajungă, să o folosim chibzuit. Ca iarna, când mi-e mie frig și am obrajii rumeni și mi-s aproape degerate degetele, atunci eu îmi amintesc când era dogoare afară și lucea soarele și mi-e mai ușor să rabd gerul”. Să știi dumneata, domnule șofer, că nu o să treacă din nou doi jumate să o văd, mama lor de comuniști.

Vai, domnule taximetrist, să vezi când îmi povestește de iubire. Eu nu mă înmoi ușor ușor, nu îmi plac dulcețurile că se zaharisesc. Heartless bitch, așa mi-a zis un fost iubit. Dar dumneata nu știi cât de sincer iubește fata asta. “Îngerică, eu când eram mai mică am o văzut o desenă animată cu o lampa, cu un recipient așa, deosebit, și curgea miere sau lapte sau ceva bun, nu mai știu. Și așa mi-am închipuit eu atunci că e iubirea, că trebuie să o împărtășești, că altfel se revarsă și se pierde. Și trebuie să îți iubești mămica, și buneii, și frații, și soțul, și prietenii, și meseria. Și să iubești așa, pe toată lumea, chiar pe toată lumea, că dacă nu primești de la ei înapoi, îți dă Dumnezeu bine pe de altă parte. Și studiile trebuie să le iubești, că un om cu studii e un om spiritist. Spiritual. Și atuncea e bogat”. Vezi, domnule taximetrist, ea e un om bogat, cu doctorat pe bune, cu suflet curat, remunerată la universitatea din Chișinău cu nici 100 de euro pe lună.

Și ce dacă am ajuns de cinci minute? Aparatul merge pe banii mei. Mai mult retoric îi spun, că taximetristul grăsun mă lăsase să vorbesc fără întreruperi. Îmi turtesc nasul în batistă încă o dată, dau să plătesc. “Știți, eu nu sunt așa înțelept ca prietena dvs. Dar vă spun ca un om care a trecut prin multe, cu ciocolată sigur vă simțiți mai bine”. Vă mulțumesc, domnule taximetrist de la Speed, pentru batonul de Snickers. Vero avea dreptate, oamenii nu sunt așa de răi, nici măcar în București.

Veneam și io de la editură în după-amiaza asta. Cu taxiul, că aveam cărțile după mine. Iar șoferul m-a pus într-o mare dilemă. Cum să-i răspund eu omului la următoarea situație:
„Păi bine domnule, am fost și io cu o doamnă la SNSPA. Și mi-a zis că au facultate, au doctorate, au masterate pe politică. Pe chestia asta care îi învață pe oameni cum se face politica. Și atunci, mă întreb și io și vă întreb și pe dvs. De ce nu se adună oamenii ăștia care ștu să facă politică la un loc, într-un partid? Și de ce nu conduc ei țara asta? Că poate ar conduce-o mai bine și ne-ar fi și nouă mai bine. Că ieri am dus la aeroport o doamnă care pleca în Suedia cu copil cu tot, că ea nu mai stă aici. Păi dacă pleacă toată lumea aia deșteaptă și cu școală și care ar putea să facă lucrurile mai bine…noi ăștia care rămînem mai avem vreo șansă? Că ei acolo în Suedia s-or descurca. Dar noi…cu politicienii ăștia nu prea”.
Șofer de Taxi 2000.

Categoria MUZICĂ

Stăteam cuminte pe bancheta din spatele maşinii şi ascultam cum taximetristul cânta melodiile de la radio. Pe rând: Boyz II Men – End of the road, Holograf – Vine o zi şi Emilia – Big, big girl. Unde nu ştia versurile, murmura. Mă gândeam că pe unii i-am auzit înjurându-şi nevestele la telefon, un altul mi-a explicat că nu există, de fapt, dependenţa de fumat, iar cei mai mulţi s-au plâns de proasta guvernare din ţara asta. Domnul acesta, cu păr grizonat, o geacă de piele şi cu timbru gros, aproape iritant, m-a ignorat complet şi şi-a văzut de cântecele lui tot drumul. Când am dat să ies din maşină, mi-a zis că, în locul bacşişului de 2 lei – nicio metaforă aici -, mai bine aş fi cântat cu el. Am zâmbit amândoi. Nu ştiu dacă am avut ceva remuşcări sau – mai plauzibil – am căzut pradă superficialului, dar doi paşi mai încolo m-am trezit fredonând, printre dinţi, in a big, big world…

Cine spune ca taximetristii nu sunt atenti cu clientii lor? Al meu a schimbat postul de manele aproape imediat cand m-am urcat in masina. Acum chiar m-a intrebat si daca ma deranjeaza daca fumeaza… Bine, nu de la prima tigara, dar mai bine mai tarziu decat niciodata.

Categoria COMPLIMENTE DE-UN PALID MISTER

Taximetristul de azi are accent moldovenesc foarte pronunțat.
E din Vatra Dornei și s-a mutat aici de 4 ani. Peste o lună, pleacă la muncă-n Bordeaux cu franceza învățată în 5-8. Și fără soția mutată în urmă cu aceiași 4 ani în Italia.
“Domnișoară, v-aș fi dus pe un traseu mai liber, dar v-am pedepsit că v-ascundeți accentul de Bacău.”

Se tot tine un taximetrist de mine pe drumul spre casa. Ma crispez. Ultima data cand a inceput asa, filmul s-a terminat prost pentru mine (pocnit bicicleta, invinetit un picior). Pedalez cat mai atent, lipita de bordura, ii fac semn sa treaca. Nimic. Ajunge in dreptul meu apoi incetineste si ramane mult in urma. Ajungem la banda speciala de pe Buzesti apoi traversez. Aud “Mițoooo!” Ma uit in urma. Taximetristul meu oprise la semafor si zambea cu toata fata. “Ce frumos mergi! Hai sa trăiești!” Râd, că n-am cum altfel. Hai că fu simpatic!

Categoria PROFIL – CONVERSAȚII

Pe taximetrist il cheama Fabian (are tatuat pe mana). Vorbeste la telefon: “Ce faci, Broasca? L-ai dus pe Gălușcă? Bine, uite, eu pe Facebook. Am innebunit cu Tony Poptamas asta, toata lumea pune citate cu el si nu stiu cine dracu e!”.

“Du-ti draculi să ti ia di șofer prost cari iești. Șoferii lu pești…” – o doamnă taximetristă din Onești.

taximetristul din seara asta are o fiica pianista. si-a vindut prima masina ca s-o trimita la studii in italia. acum e-n america, la ohio

un taximetrist, la telefon: “eu simt ca te feresti, demonstreaza-mi ca nu e asa. si daca e adevarat ca asteptam un copil, mai lasa tigarile si cafeaua!”

Din ciclul `discutii/ monologuri in taxi`:
Gasesc, cu greu, un taxi la Victoriei, sperand sa ajung la timp sa o vad pe Olimpia Melinte in Selfie.
`Ce-o fi cu aglomeratia asta si cu toti politistii in strada?`, (se) intreaba soferul imbufnat nevoie mare.
`Cred ca e din cauza vizitei lui Joe Biden`, il lamuresc eu.
`Eh, asa se facea si pentru Ceausescu, dar macar atunci era pentru presedintele tarii. Acuma, ne injosim pentru toti agaricii. Ce natie de ratati am ajuns!`
Subscriu tacit.

Sunt intr-un taxi cu un domn care a p***t si rasp***t juma de oras in primele 5 minute de cand m-am urcat in masina.
La un moment dat, ii suna telefonul. Si incepe.
– Buna dimineata, stimate domn. Da, desigur. Nu, martea e destul de inoportuna pentru mine, insa ar fi fezabil miercuri. Consideri ca am putea sa ne vedem joi? Da, suna excelent. Da, desigur. Bineinteles ca voi veni la timp. In regula. Am retinut. O zi excelenta oti doresc. Ah, auzi? Du-te, ba, in p*la mea.
Si inchide.

Categoria TAXI, DU-MĂ UNDE VREAU!

In taxi
Eu- Va rog sa opriti aici
Soferu-Dar e o hala. Sigur aici ?
Eu-Da. E un santier in lucru.
Soferul-Mergeti sa va vizitati sotul?
Eu-Nu. Sunt arhitect. Lucrez aici
Soferul a facut o fata ciudata si n.a mai zis nimic.
WTF
ză end

#‎Taxidriverstories
Eu: – In spatele Institutului Francez.
El: – Nu mai e Biblioteca Franceza?
Eu:- Ba da. E acelasi lucru.
El: – Ba nu. Biblioteca e biblioteca. Institutul e cu stiinta, cercetare, tehnologie…

Știi că mergi des cu taxiul atunci când dispecerul îți știe atât domiciliul actual cât și pe cel anterior.

Categoria EXPERIENȚE

din păcate, nu reușesc să fac o poză clară.. taximetristului.. pentru că merge cu viteză mare… și se zgâțâie rău mașina.. în timp ce el joacă Plants vs zombies.. :| — feeling shocked.

Iasi. Taximetristul a facut piata si a cumparat pepene, legume si cas. I-am zis ca mi-e pofta de cas. Nu a pornit masina pana nu am rupt o bucata de cas, ‘caci cu pofta nu e de glumit’

Conversatie cu un taximetrist Pelicanul:
“Domnisoara, stiti cumva daca se poate vizita Turnul din Pisa?”
“Da, se poate, normal.”
“Sunteti sigura? Mi-a zis cineva ca nu se poate.”
“Ba da, chiar anul trecut am fost, se poate sigur, cum sa nu, e foarte frumos.”
“A, ce bine. Ca am auzit ca e cea mai inalta cladire din Bucuresti si voiam sa vad si eu, multumesc, cred ca ma duc diseara”.
“…….”
I have no idea where I sent the poor bastard.

Taximetristii, mon amour. Cat imi luati din Vama pana-n Mamaia? Atata. Nu, multumesc, e foarte mult. Pai nu pot, doamna, pe mai putin, e scumpa benzina, va rog sa ma-ntelegeti. Da’ nu vreti sa va duc macar pana-n Mangalia? 5 lei, ca la maxi taxi. Ba da, haideti. Da’ sunteti sigur ca nu vreti sa mergeti pana-n Mamaia in loc sa faceti curse de 5 lei pana diseara de banii astia? Pai daca mai era si altceva, puneam eu de la mine, doamna. #‎Mexic #‎asaincepe

Pentru ca…vara, comand un taxi cu specificatia clara “aer conditionat”! Si vine un nene care, de cum ma urc in masina, imi bodogane: “ai calduri, de aia vrei aer?” In loc de buna ziua, domnitza, yada-yada-hai-sa fiu-dragut sa imi iau-bacsis-mare.” Superb, superb! Contrar asteptarilor (mele in primul rand) imi pastrez calmul! Cam un minut! Dupa care incep sa fierb cand vad ca nenea nu da drumul la aer, dar imi face mie teoria ca pe el il costa o avere aerul “la-care-NU-da-drumul-dar-de-care-stia de la comanda-ca-are-nevoie”. Contrar asteptarilor (tuturor) inca imi pastrez calmul! Inca un minut! Intre timp da nenea drumul la aer! Dar, ce sa vezi? La fiecare stop sau oprire (adica din 20 in 20 de sec pentru ca Bucuresti si pentru ca trafic bip-bip@#$%%) nenea opreste motorul si implicit aerul conditionat! In mijlocul strazii, al traficului si a celor 1000 de grade din masina! Cum spuneam, din 20 in 20 de secunde! Potrivit tuturor asteptarilor imi ies din pepeni si se lasa cu tambalau mare! Taximetristul urla, eu urlu si mai tare, taximetristul SI mai tare! Numai aerul saracul nu face nimic, ca nenea cel bou il opreste de tot! Daca nu sunt multumita cu varianta INGHET-DEZGHET la fiecare 20 de secunde! Evident, cobor la prima…ocazie si taximetrisul isi opreste singur bacsisul ca nu are rest!

Deosebit, de nervi merg pe jos pana acasa!

A doua zi, ce sa vezi, ma fac viteaza si iau RATB-ul unde ma gandesc eu ca pentru doua statii (si fara aer conditionat, haha) nu are sens sa compostez! Si, ati ghicit, imi iau amenda!

Deci, ca sa ma deplazez si eu vara asta, are cineva o trotineta? Cu aer conditionat eventual:))?

Categoria FRUSTRĂRI

cred ca fac ceva gresit de nu intalnesc nici taximetristi extraordinari, nu intalnesc nici oameni inediti in magazin, nu surprind nici discutii pline de povete pe strada sau mai stiu eu ce experiente inedite, numai bune de pus pe facebook…

Mor de dragul taximetristilor cursanti…care trec pe rosu si imi fac cunostiinta cu tetierele lor…
Al treilea pe saptamana asta…

Inca una ‘loco’: de patru zile tot merg cu diverse taxiuri bucurestene – vreo zece sa tot fi fost ele – si nu am gasit niciunul care sa aiba centuri de siguranta care sa functioneze la bancheta din spate. Ce-aveti, oameni buni, nu e de bon ton sa te ‘legi’? Vai de parintii care trebuie sa circule cu copiii prin taxiuri!


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Un gând despre “Taxi, doar un status să-ți mai pun! (1)

  • gadjodillo

    am urcat o dată într-un taxi, alături de un prieten vechi. ne ştiam de 17 ani, iar în acea dimineaţă aveam un plan împreună. presupunea nişte cadouri de crăciun pentru copiii lui şi al meu – surpriză.
    urcăm noi dintr-un loc arbitrar din bucureşti, nici domiciliul meu, nici al lui. nu bine urcăm, că taximetristul cică, eu parcă vă cunosc pe dvs., vă iau mereu din drumul taberei…
    mă gîndesc acum, dacă într-o zi l-ar fi luat cu soţia din drumul taberei şi şi-ar fi dat iar drumul la gură, “pe dvs. nu v-am dus cîndva de la unirii cu o doamnă aşa-şi-pe-dincolo”, cum ar fi fost… că după o vreme uiţi că ai fost după cadouri cu cineva, iar suspiciunea nu poate decît să plutească în aer, după un astfel de incident..