Aseară m-am documentat pe smartphone despre candidații la Președinție. Ce am aflat m-a speriat puțin.


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Revin la vot anul ăsta. Pentru că această campanie îmi aduce aminte de anii 90: miștocăreală, apel la sexualitate, lipsă de coerență în discurs, ironie.

Preistoria fraudelor

La alegerile din 1990, aveam 14 ani, începeam liceul. Dar mi se părea că se întîmplă ceva important și am vrut să mă implic măcar la nivel personal, dacă nu puteam civic. Așa că am urmărit ce promiteau candidații, m-am uitat la TV, am citit presa. Am făcut fișe de documentare despre fiecare candidat, cum învățasem eu în școală. Pe cartonașe scrise cu pixul, în era pre-degețel-pe-ecran. Mi se părea că o decizie atât de importantă trebuia luată numai după o documentare serioasă.

N-am fost surprins că a ieșit Iliescu, era normal, părea un om de treabă și eu înțelesesem că el pusese capăt comunismului în România. Iliescu trăiește și acum.

Încălzire pentru dezastru

Pînă la alegerile din 1992, am învățat că Iliescu nu e chiar un personaj pozitiv în povestea noastră de democrație originală. Eram aproape sigur că nu va ieși din nou președinte. M-am înșelat.

În 1996, aveam deja vîrsta legală pentru a vota. Am făcut documentarea despre candidați mai mult în minte, nu m-am mai obosit cu fișele. Eram însă student și temele de la Presa și actualitatea și alte materii mă ajutau să fiu atent la ce se întîmplă în jur. Mi s-a părut puțin amar faptul că Iliescu a putut candida a treia oară, contrar Constituției, dar deh, dacă omul a schimbat-o înseamnă că avea cea putere de convingere!

În 2000, Iliescu candida a doua oară pe stil nou și a patra oară în total. Ca orice român, am fost doar în turul doi, ca să scăpăm de Vadim. A început cea mai sumbră eră din istoria României de după 1990.

În 2004, am votat din nou ca să scăpăm de celălalt, dar și pentru că ne încîntase Băsescu cu campania lui bine pusă de punct și amuzantă (cam cum este cea a lui Macovei acum). A fost veselie un timp în țară, pînă cînd președintele nostru a început să derapeze în public, din cauză că a mărit doza de lichide. Din nefericire, mandatul a devenit atunci de 5 ani.

În 2009, am fost spectator și chiar m-am distrat, mai ales în turul doi, cînd micuțul și naivul Geoană… Știți povestea. A meritat să stau toată noaptea la TV. Însă m-am implicat într-un proiect inițiat atunci de Hotnews, n-am fost pafarist.

„Roata morii se-nvîrtește, țac, țac, țac…”

Aseară, înainte să adorm, am fost curios să văd cine candidează și am aprins smartphone-ul pe net. Sunt destul de mulți, dar sunt persoane cu care defilăm în viața publică de cînd eram eu mic. Cu foarte multă automotivare, m-am hotărît cu cine voi vota. Totul bazat pe impuls, pe ce știu eu despre acești oameni, pe ce-mi inspiră ei cînd îi văd (rar) la TV. Mi se pare o documentare destul de bună pentru România lui 2014.

Voi cum v-ați documentat despre alegerile prezidențiale din acest an?

© Foto: Id1974 | Dreamstime.comElections Photo

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.