DEPRESIE Dreptul de a fi eutanasiat și medicamentul numit carte 5


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Legile din unele țări europene te lasă uneori cu gura căscată. Ceea ce este considerat un drept al omului în anumite părți ale Europei este considerat crimă în altele sau, oricum, ridică implicații morale complexe. Așa este cazul cu dreptul de a fi eutanasiat al belgienilor.

După ce Olanda a legalizat, după multe alte lucruri, eutanasierea oamenilor, Belgia i-a călcat pe urme. Dar nu este vorba despre bolnavi în fază terminală, ci de oameni sănătoși… cel puțin în aparență.

Voi să mor!

Ce-i drept, poți ajunge în unele faze în depresie cînd pur și simplu ți se pare că, deși ai încercat toate soluțiile, nimic nu funcționează. Însă acesta să fie rolul psihiatrului belgian, acela de a semna o hîrtie care spune că nu ești în toate mințile și că ai dreptul să fii omorît?

Recent, o tînără de 24 de ani a cerut să fie eutanasiată. Ea a spus că a dorit o viață suportabilă, dar nu și-a putut atinge idealul, așa că nu are rost să mai trăiască. Un caz similar este cel al unei femei de 64 de ani care suferea de depresie și cel al alteia de 44 de ani, care a cerut injecția letală în urma unor suferințe psihice provocate de… psihiatrul care o trata de anorexie și care a abuzat-o sexual. Să nu uităm că aceste lucruri și această lege există în țara cunoscută pentru pedofilie și alte abuzuri sexuale în cele mai ciudate combinații de sexe, vîrste și clase sociale. Eutanasierea la cerere există în Belgia de 13 ani și nu a fost înregistrată pînă acum nici o plîngere despre vreun abuz al legii.

Tînăra Laura suferă de 6 ani de depresie și a încercat să se automutileze și să se sinucidă de cîteva ori. Ea are o viață socială acceptabilă, dar bătălia cu ea însăși se dă în interior și nu este mereu vizibilă pentru ceilalți. Cea mai stranie parte a acestui caz rămîne faptul că un psihiatru o va “ajuta” pe femeie să scape de suferință semnîndu-i condamnarea la moarte. O lume modernă…

Cititul te face fericit?

Hai să ne întoarcem un pic spre partea optimistă a vieții și spre soluțiile nonconformiste pentru tratarea depresiei. Biblioterapia există de mai mulți ani pe alte meleaguri și face pași mici în România (vă semnalez aici Stroke, un site specializat pe terapia prin lectură și chestionarul preliminar realizat cu mine).

Terapia constă într-unul sau mai multe chestionare preliminare, prin care terapeutul determină obiceiurile de lectură ale subiectului și încearcă să detecteze punctele unde trebuie lucrat în mentalul acestuia. Apoi îi prescrie o listă de cărți.

Pe măsură ce citește, se presupune că “pacientul” se identifică cu unele personaje, învață din experiențele parcurse, își dezvoltă bagajul de emoții ș.a.m.d. Sună mai plăcut decît să înghiți un pumn de pastile, nu-i așa? Se poate merge mai departe, pînă la organizarea unor lecturi în grup sau a unor cluburi de lectură, în care se discută despre cărțile citite.

Vă puteți imagina o clinică de biblioterapie, unde în dulapuri se află cărți în loc de pastile și perfuzii? Ei bine, există încercări de acest tip în SUA și chiar s-au solidificat unele rețele de “biblioterapeuți”. Cititul ne duce într-o stare asemănătoare transei sau meditației și are efecte precum relaxarea profundă și calmul interior. Cei care citesc constant dorm mai bine, au nivel scăzut de stres și episoade depresive rare.

Cu alte cuvinte, cînd te mai simți abătut, stresat, neliniștit, ce-ar fi să pui mîna pe niște cărți bune? Fă-ți un program constant de lectură, lasă-te purtat de ficțiune și uită o perioadă de flacoanele de medicamente scumpe!

Foto: Wikimedia

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5 gânduri despre “DEPRESIE Dreptul de a fi eutanasiat și medicamentul numit carte

  • Alexandra

    Eu sunt de acord cu acest drept, de a muri, dar numai in cazul persoanelor cu o boala grava/greu de dus fizica. Cea mentala se poate trata nu la psihiatru, ci la psiholog. In Elvetia exista de mult un centru menit pentru asta, dar se fac foarte multe teste psihologice inainte, tocmai pentru ca ei sa isi dea seama daca motivul pentru care ai luat decizia asta este unul intemeiat, iar decizia ta este permanenta si de neclintit. Iti recomand documentarul asta: https://www.youtube.com/watch?v=B8wkeNDAGyM

    Deci Laura ar trebui sa faca niste terapie, nu sa arunce la gunoi cu atata usurinta cel mai frumos dar care i-a fost dat vreodata – viata.

    • George Hari Popescu Autor articol

      Eu sunt de acord cu dreptul omului de a muri oricînd dorește, pentru că s-a născut liber și trebuie să moară liber. Dar nu înțeleg amestectul psihiatrului în treaba asta și nu înțeleg documentul care certifică un drept moral.

      Laura a făcut TCG și a fost sub medicație, dar nimic nu i s-a părut că a ajutat-o cu adevărat. Asta cu darul cel mai frumos e discutabil, nu intru în polemica asta filosofică.

  • Alexandra

    p.s. cand am zis *terapie* m-am referit la terapia cognitiv-comportamentala, nu la biblioterapie :)) Nu stiu cat de eficienta e aceasta din urma fiindca pana acum n-am mai auzit de ea, dar terapia cognitiv-comportamentala are zeci de ani de cercetari la activ si deci, parca mai multa credibilitate. Parerea mea e ca cititul te ajuta, intr-adevar, din cateva puncte de vedere importante, insa in niciun caz la acelasi nivel.

    • George Hari Popescu Autor articol

      TCG nu trebuie să excludă biblioterapia sau alte metode inovatoare. Psihologul bun trebuie să fie la curent cu tot ce apare în domeniu. Așa cum folosește teme pentru acasă, jocuri de rol și cum oferă metode rapide de eliminare temporară a anxietății, de exemplu, poate să ofere și o listă de cărți. Nu poți spune că biblioterapia nu ajută, din moment ce sunt dovezi în lume care demonstrează contrariul.

  • Alexandra

    Pai asta am si zis, consider ca ajuta. Cum adica nu vezi ce treaba are psihoterapia? Pai Laura sufera de depresie zic eu, nu? Iar depresia nu e nici pe departe insuportabila sau incurabila. De ce cred ca nu e ok sa renunti la viata pentru asta? Fiindca tine de tine si de vointa ta de a iti imbunatati starea ai viata, nu tine de medicamente, descoperiri medicale sau alte lucruri. Eu cred ca un bolnav de cancer in faza terminala ar da la schimb oricand boala lui pe o depresie oricat de puternica ar fi ea doar ca sa traiasca… Cred ca Laura pur si simplu nu a vrut suficient de mult sa se ajute, nu cred in “psihoterapia nu a mers la ea”