(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 0 min)
Stînd în camera întunecoasă, auzind vocea rugătoare a unui prizonier interogat undeva în apropiere, Farnaz simte închisoarea ca pe un loc real — făcut din beton și oțel, unde oamenii se trezesc, mănîncă, folosesc toaleta și dorm, rutina lor obositoare fiind întreruptă de teroarea interogatoriilor. Pentru cei mai mulți oameni, își spune ea, ideea de moarte este asemenea unui tapet: mereu prezent, dar rareori observat.