CARTE + AUDIO Septembrie în Shiraz – Dalia Sofer


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

Autoarea a pornit de la unele elemente biografice pentru a povesti în această carte zbuciumul unei familii de evrei din Teheran, în timpul Revoluției Islamice din Iran (îndepărtarea de la putere a dinastiei Pahlavi și instaurarea ayatolahului Khomeini). Orașul este dominat de Gărzile revoluționare, care vînează pe oricine are Septembrie in Shiraz copertanume evreiesc sau care pare că a colaborat cu șahul. Printre cei aruncați pe nedrept în închisoare se află Isaac Armin, un înfloritor om de afaceri cu diamante.

„Septembrie în Shiraz“ de Dalia Sofer urmărește cronologic acțiunile mai multor familii și personaje:

  • familia lui Armin
  • servitoarea Habibeh și fiul său, Morteza
  • cumnatul lui Armin
  • părinții acestuia (Hakim și Afshin)
  • fiul lui Armin, aflat la studii la New York (Parviz)
  • fiica elevă în Teheran (Shirin) etc.

Am amintit doar cîteva dintre nume pentru a arăta bogăția de personaje din această carte. Totul se bazează în acest volum pe personajele diferite, cu convingeri diferite, cu lupte interne și externe puternice, cu interese comune sau divergente. Acestor personaje li se descriu acțiunile, gesturile, gîndurile, dar sunt și personajele deselor evocări din roman. Pare că autoarea Dalia Sofer a dorit să pună față în față două realități:

  1. cea din anii ’80, într-un Iran dominat de frică, nesiguranță, delațiune și
  2. cea din diverse momente din trecut, cînd fiecare dintre personaje o ducea bine, era fericit sau cel puțin mulțumit și nu se temea de viitor.

Așa că să nu vă mire, atunci cînd veți citi cartea, dacă veți observa că uneori autoarea întrerupe narațiunea cu flashback-uri potrivite situației respective.

Un om dispare din viața altora

Este impresionantă ideea de absență bruscă a unui om din viața celor din jurul lor. Isaac e arestat la serviciu, dus direct la închisoare și de atunci încolo familia nu mai știe de el aproape nimic, timp de cîteva luni.

Absenţa, se gândeşte Shirin, e verişoara morţii. Într-o zi ceva e aici, a doua zi nu mai e. Abracadabra. Însă ei nu i-au plăcut niciodată trucurile de magie. Magicienii o neliniştesc, asistenţii lor la fel. În fond, ce fel de om s-ar oferi de bună voie să fie şters? Oare există pe undeva o şcoală pentru asistenţii de magicieni? Şi daca da, elevii primesc o diplomă în a nu fi?

Ce se întâmplă într-o casă plină cu non-fiinţe? Dacă asemenea tatălui ei, ar dispărea şi ea, şi mama ei şi Habibeh într-o bună zi? Casa, bineînţeles nu şi-ar da seama. Asta ar fi partea tristă. Casa ar continua să existe. Zidurile ar rămâne la locul lor, uşile ar fi pregătite să fie închise şi deschise. Farfuriile şi paharele ar rămâne şi ele , deşi n-ar mai avea cine să mănânce şi sa bea din ele. Scaunele ar rămâne pe locurile lor, iar acele ceasurilor ar continua să se mişte, la fiecare miez de noapte, luând-o de la capăt, ca şi cum fiecare zi care se sfârşeşte nici n-ar fi existat.

Ies în evidență descrierile din închisoare și din carceră, pline de detalii și de senzații exprimate plastic. Aflăm din postfață că Dalia Sofer a intervievat mai mulți deținuți politici din acea vreme și s-a documentat despre condițiile din penitenciare. Sunt terifiante momentele cînd gardienii strigă pe hol nume de deținuți iar aceștia nu știu dacă sunt chemați la interogatoriu (de cele mai multe ori însoțit de tortură) sau direct în fața plutonului de execuție. Într-o oarecare măsură, aceste descrieri și scene mi-au amintit de mărturiile românilor închiși de regimul comunist, pe baza unor acuzații inventate sau exagerate și mai ales de „experimentul Pitești“.

Stînd în camera întunecoasă, auzind vocea rugătoare a unui prizonier interogat undeva în apropiere, Farnaz simte închisoarea ca pe un loc real — făcut din beton și oțel, unde oamenii se trezesc, mănîncă, folosesc toaleta și dorm, rutina lor obositoare fiind întreruptă de teroarea interogatoriilor. Pentru cei mai mulți oameni, își spune ea, ideea de moarte este asemenea unui tapet: mereu prezent, dar rareori observat.

Puțin despre titlu: Shiraz este locul în care Isaac și-a petrecut tinerețile, unde s-a simțit cel mai bine, unde a învățat și a socializat. În septembrie, familia lui decide să fugă în SUA (prin Turcia) și tocmește niște călăuze pentru a-i duce pe drumuri numai de ei știute (autoarea a fugit din Iran cînd avea 10 ani).

În acest fragment audio, o scurtă conversație dintre Isaac și unul dintre gardienii considerați mai blînzi:

Cartea este de citit pentru că, deși se referă la anumite evenimente din istoria Iranului, are anumite trăsături de universalitate: răpirea libertății, lupta dintre alb și negru, efectele grave ale fanatismului religios, dragostea care capătă noi forme în condiții sociale vitrege. Și tocmai am aflat că romanul va fi ecranizat, cu Salma Hayek și Adrien Brody în rolurile principale.

„Septembrie în Shiraz“ de Dalia Sofer, 2007, Editura Corint, traducerea: Ioana Văcărescu, 400 pp.

Cumpărați cartea de la:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.