Rânjește lăsând să se vadă cei doi dinți metalici din față. Parcă a mușcat dintr-o bucată de țeavă. Ce dracu’ faci? Zici că se cutremură de presupusa stare dezolantă a lui Nae. Își vâră cotul în fereastră și-și îndeasă un ciont de deget în ureche. E o poveste și cu degetul ăsta. Și l-a retezat demult, la gater, și a mai rămas din el doar un crâmpei de falangă. În tren stă cu el în ureche și ai impresia că se scarpină pe creier. Cine nu-l cunoaște și trece pe lângă el e intrigat și nu știe cum a reușit ăla să convingă urechea să adăpostească gogeamite degetul. Lui Țoc îi place la nebunie expresia de perplexitate de pe fața ăluia. Are o figură de coțcar bătrân, de gargaragiu. Negru la față, parcă a dormit într-un horn de locomotivă. Și nasul e mare, bubos, cât un castravete care crește în direcții nebănuite. Mățău e ceva mai tânăr. Are o mustață subțire, plimbată mereu de buza de sus care nu-și găsește astâmpăr. Frecuș continuu în josul nasului smiorcăit și el fără rost. Buza de jos e ca o potcoavă groasă, strâmbată în afară. Din pricina asta stupidă pare mereu bosumflat și, uneori, siderat, perplex.
(„Dincolo de frontiere. Opere” de Sorin Stoica)
CUPON DE REDUCERE 15% la Libris.ro (valabil pînă la 11 martie 2016): LIBNMPXAVOXURD