(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Odată, am auzit o femeie, măritată mulți ani, care spunea că nu se mai spovedește de cînd, atunci cînd era o adolescentă de 13 – 14 ani, duhovnicul a întrebat-o unde ține mîinile cînd doarme. Poate să existe un exces de curiozitate, mai ales pe plan sexual. Sau o insistență care împinge la dezvoltarea unor detalii care nu sunt necesare. Este bine ca persoanei care se spovedește să-i fie rușine de păcatul său: rușinea este lăudabilă, este un factor pozitiv, pentru că ea ne face umili. Dar în dialogul cu duhovnicul avem nevoie să fim ascultați, nu interogați. Asta voiam să spun cînd ziceam de confesionalele care nu trebuie să fie niciodată camere de tortură.