(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 0 min)
Manolescu părea nemuritor, la fel ca și comunismul pe care îl ura. Pe vremea aia nemuritorul era un bărbat uscățiv, cu un zîmbet ambiguu pe față din cauza buzelor subțiri care nu reușeau să-și impună singure voința. Ca bărbat habar n-am cît de fericit era. Trăia oficial cu Dana Dumitriu, o prozatoare frumoasă pe vremuri, dar care se cam trecuse atunci cînd am cunoscut-o eu, atunci cînd m-am angajat la revistă. O înșela cu o studentă de-a lui, așa că dacă mă gîndesc acum trebuie să fi fost un bărbat fericit: nimeni nu-i sufla în ciorba critică și nici cu strachina sexului nu stătea tocmai rău.