Soldaţii intră unul câte unul în cantină, ajung în faţa ghişeului în spatele căruia angajatele civile ale cantinei le pun pe farfurii de aluminiu cu marginile strâmbe mâncarea şi-şi primesc pe tăvi de plastic murdare şi ciobite porţia mizeră, masa de seară. Mă uit la militarii din plutonul meu. Se aşază la mese şi mănâncă tăcuţi. Seara nu mai au putere nici să vorbească. Le privesc chipurile obosite, feţele nerase, murdare, mâinile bătătorite de muncă… Îmi iau la rândul meu porţia şi trec la masă. Mănânc. E aproape ora opt şi jumătate seara şi zarva s-a potolit. Coada la ghişeu este pe sfârşite. Mă ridic. Duc tava la punctul de debarasare şi ies din sală.
