(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)
Foarte tare prefața lui Mircea Cărtărescu! Sub aparența unui „comentariu literar”, acesta surprinde excelent esența colecției de povestiri a lui Cezar Paul-Bădescu. Vă las să savurați singuri explicația numelui Daniel Abagiu, deși cred că v-ați prins încă de la citirea titlului cărții 😀. Îmi plac povestirile din copilăriile comuniste ale autorilor cunoscuți, așa că mi-a plăcut și acest volum. La faptul că se evocă secvențe din epoca „de tristă amintire”, se adaugă umorul, ironia și sarcasmul lui Cezar Paul-Bădescu, care transformă cartea într-un „must read”.
Autorul povestește diversele amintiri ca și cum s-ar fi întîmplat ieri. Daniel (Dănuț) este un băiat obișnuit, un pic dolofan, care se confruntă cu provocările specifice vîrstei, independent de regimul politic pe care-l traversează.
Ultimul miting la care am participat a fost în liceu, pe stadion, de Ziua Tineretului. La un moment dat, a început ploaia și a trebuit să spargem rîndurile și să mergem la casele noastre. N-am făcut-o și am preferat să mă plimb pe străzi, cu o tipă. Apă șiroind prin păr, bluză udă și devenită transparentă, mici frisoane de frig care se cereau rezolvate cu îmbrățișări – a fost mișto, ce mai! Ploaia – aveam să aflu apoi – fusese aceea radioactivă; era prima zi de Cernobîl.
Autorul pune accent pe viața amoroasă a lui Daniel, în diverse povestiri din carte. Așteptați-vă la scene sincere, care pe alocuri pot fi considerate vulgare, dar și la unele descrieri ale sentimentelor de iubire demne de genul liric.
Purta bascul alb pe vîrful capului, ceea ce-l înnebunea pe Dănuț. O vedea mereu îmbrăcată în pionier. Cravata roșie era așezată frumos. Din cînd în cînd, o mai flutura vîntul, dar asta nu-i scădea din frumusețe, dimpotrivă; apoi, după ce se zbătea un timp în aer, cravata se așeza cuminte pe piept, la fel ca înainte, de parcă nimic nu se întîmplase. Prima dată cînd a văzut-o Dănuț pe Serghei Luminița altfel decît rezemată de zid a fost atunci cînd comanda un detaşament. În curtea școlii era drapelul, se dădeau ordine, iar ea stătea în față, cu mîna ridicată la frunte, parcă era decupată de pe coperta revistei Cutezătorii. Dănuț nu mai putea de admirație.
Nu lipsesc povestirile pe subiecte serioase, tratate însă tot în registrul ironic. Stranie este confruntarea dintre Daniel și tatăl său, dar este posibil ca mulți dintre voi să recunoască acolo nuanțe din comportamentul taților din familiile comuniste.
Iată un fragment din carte, în lectura mea:
De ce „tinerețe” la plural în titlu? Poate pentru că este vorba despre secvențe disparate, un mozaic al adolescenței lui Daniel. Acesta se maturizează treptat și se va uita înapoi la toate acele întîmplări intense cu un surîs pe chip. Merită să frunzăriți cartea, mai ales dacă sunteți născuți în anii ’70 – ’80 ai acelei epoci!
„Tinerețile lui Daniel Abagiu” de Cezar Paul-Bădescu, 2012, Polirom, 216 pp.
CUMPĂRAȚI CARTEA DE LA:
- Libris.ro, carte sau e-book
- Elefant.ro
- LibrăriaDelfin.ro
- Esteto.ro
- Emag.ro