Marele merit al cărții este că studiile cuprinse între copertele ei deduc, din documentele de la CNSAS, cum se descurcau românii în acele vremuri cumplite, dar fac și o radiografie a modului în care statul totalitar încerca să înnăbușe orice semn de libertate sau, din contra, să ofere mici debușee (cum erau meciurile de fotbal pe stadioane).
Suki Kim a fost de mai multe ori în Coreea de Nord dar în două rînduri a avut “șansa” de a preda engleza la universitatea elitei politice. Studenții erau copiii marilor ștabi din Partidul Muncitorilor, deci erau considerați cei mai buni dintre cei buni. Cu toate acestea, șocul cel mai mare a fost să constate că acești tineri știau despre lume mai puțin decît știa un elev de școală primară din Europa sau din SUA.
Cartea se bazează pe însemnările zilnice din agenda șefului de cabinet al Elenei Ceaușescu (Cabinetul 2). Zi de zi, acesta nota ora la care intra și ieșea fiecare persoană primită de Leana și subiectul discuției.
Boia evocă mai multe episoade dureroase din timpul începutului comunismului, dar totul este povestit cu o mică doză de ironie și umor. El și-a reconstituit o mare parte din copilărie și adolescență pe baza notițelor din jurnal.
Cartea “În spatele blocului” este cea pe care aș fi vrut eu s-o scriu, dacă aș fi avut un pic de talent și aș fi fost mult mai tînăr. Este o colecție de simboluri, scene, tipuri de oameni și situații din perioada comunistă, brodată pe povestea unei familii tipice din anii ’80 din România.
Vă recomand cartea pentru că este vorba despre noi toți în paginile ei, dacă nu cumva aveți norocul divin de a locui într-o casă în orașul vostru. Volumul nu se ridică însă la înălțimea celorlalte cărți coordonate de Ruxandra Cesereanu.
