Cartea conține 22 de episoade, ca niște pastile dulci-amari, cu amintiri din toate aspectele vieții de atunci, de la îndatoririle de șoim al patriei și pionier la cozile interminabile la produse alimentare.
O carte bine scrisă din punctul de vedere al limbii române, o radiografie a epocii dictatoriale, realizată cu atenție și o oarecare nostalgie.
Cartea “Frontieriștii. Istoria recentă în mass-media” este rezumatul procesului de documentare al Brîndușei Armanca, pentru documentarul în 3 episoade “Li se spunea frontieriștii” (2019).
Era cît pe ce să spun că a inventa niște texte, fie ele jurnalistice sau literare, și a le publica în presa vremii, ar putea fi considerat azi un gest imoral și lipsit de etică. Dar mi-am adus aminte că trăim acum în epoca știrilor false; din această perspectivă, am putea spune că Morar a fost un vizionar. Titlul de marketing al cărții dovedește asta o dată în plus.
De ce “tinerețe” la plural în titlu? Poate pentru că este vorba despre secvențe disparate, un mozaic al adolescenței lui Daniel. Acesta se maturizează treptat și se va uita înapoi la toate acele întîmplări intense cu un surîs pe chip.
Pe măsură ce citeam, mi-am dat seama că unele rememorări diferă în funcție de regiunea din țară în care a trăit fiecare copil de atunci, acum adult intervievat. Lipsuri au fost peste tot în România comunistă, dar unele părți ale țării au fost mai oropsite decît altele, iar unele au “fentat” un pic regimul auster.
Este o carte care se poate citi pe bucăți, pentru că așa și este construită, din cărămizi narative de diverse culori. Pe măsură ce vei parcurge textele, vei simți că te plimbi și tu alături de autor prin Timișoara și, chiar dacă erai prea mic(ă) să mai ții minte ceva din perioada comunistă, tot vei percepe atmosfera acelor vremuri.
