(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Gata, nu mai am speranţe. Nu există noua generaţie. În locul ei, există o umbră antropomorfă, fără personalitate, fără cunoştinţe de vreun fel, care nu ştie limbi străine, numele ţării în care trăieşte, pe cei care o conduc…
Această umbră nu ştie că:
– Grecia „are” insule
– Tofu nu e insulă grecească
– Carotina nu e o insulă grecească
Această umbră:
– nu ştie „să vorbeşte româneşte” (perlele nepreţuite din acest an vor apărea aici la sfîrşitul săptămînii)
– se adresează unui membru al comisiei cu „nu te supăra”
– vorbeşte „ca la televizor” (fraze eliptice de predicat, intro-uri staccato etc.)
– este arogantă şi precizează că nu a citit „Moromeţii” pentru că nu-i place viaţa la ţară
– crede că toată lumea ascultă manele, dar nu toţi recunosc
Candidaţii la admitere sunt tot mai slabi. Sigur, vor fi şi note mari. Indulgenţa a ajuns la cote astrale, mai sus nu se poate, pentru că ar fi indecent şi imoral.
Cultura generală este o expresie în adîncuri înfundate. Singura bază comună o reprezintă referirile la Andreea Bălan, MTV, chat şi emisiunile de divertisment.
Trebuie să facem imposibilul: să cernem, să cernem, să trezim spirite, să scuturăm puţin minţi. Pentru că nu vrem, cum a spus o candidată, „să şlefuim minţile”. Vrem minţi aspre, cu circumvoluţiuni, cu voce clară, cu îndrăzneală. Vrem provocări, întrebări, argumente.
Vrem ieşirea din pătrăţelul alocat la naştere.
Mai sunt 4 zile.
Pe noi, pe hol, ne intreaba lucruri dragalase. Pe langa sfaturi de ultim moment, vor sa stie cum il cheama pe Ministrul Educatiei sau daca tebuie sa citeasca de pe foaie.
Suna trist, intradevar. Dar e la fel peste tot–grosul va fi intodeauna mediocru, iar acest gros va fi perfect pentru a scrie stiri intr-un ziar de provincie. Da, stiu ca din pacate in Romania grosul asta apare pana la urma si in locuri mai importante, dar exista patru ani de sperat la o slefuire.
Si totusi continui sa ma intreb: e cu adevarat necesar examenul oral? Spun cu mana pe inima ca daca ar fi trebuit sa dau proba orala probabil n-as fi intrat la FJSC. Spune chiar asa de multe despre ce esti sau vei fi capabil sa faci ca jurnalist? Nu cred.
Propun sa specificati clar in brosura ce anume scoate facultatea asta din om. Adica sa se stie ca daca esti jurnalist nu esti vedeta, sau daca esti vedeta nu esti jurnalist.
Facultatea asta nu te face mai destept. Nu te invata ce sa scrii, ci cum sa scrii. Si daca in 12 ani de scoala nu s-a lipit nimic de tine o sa ajungi redactor in vreun tabloid de 5 lei gen Libertatea, sau o sa iei interviuri pe sub vreun birou.
Trendu’ asta cu jurnalismul numai in Romania putea sa apara. Asta pentru ca suntem un popor de frustrati. Dragii tatii, daca dam toti la jurnalism, cine o sa mai sape porumbu’?
930 de candidati viseaza sa descopere comisia vreun geniu neinteles printre ei. Aceia care in liceu nu si-au scris 2 teme in 4 ani de zile, au speranta sa scoata acum vreo capodopera de eseu. Vreti sa fiti jurnalisti, da’ singurul ziar pe care il cititi e Libertatea. Defapt nu il cititi, il cumparati ca sa va holbati la „Fata de la pagina 5” si la ce a mai facut Mutu cu cine. Si daca romani au inceput sa-si cumpere calculatoare si sa-si bage netu’ acasa nu o fac pentru a se informa. O fac sa-si descarce mp3-uri cu Adi Minune si jpeg-uri cu Nicoleta Luciu.
Astept cu nerabdare subiectele alea „cu potential” de la oral. Sper ca nu ma puneti sa va povestesc ce s-a mai intamplat in „Secretul Mariei”.
Numa’ bine!
Buuun.
Acum George, imi pun si eu intrebari prostesti. Nu stiu daca tu ai fost in comisie cand am intrat eu la FJSC(proba orala exista doar pt RPP), dar eu si colegii mei am luat niste note destul de mici, ca multe alte generatii dinaintea noastra. Generatii care consider eu ca au fost destul de pregatite si au si citit Morometii:) De ce s-a intrat la facultatea asta numai cu 5 si s-a iesit tot cu 5? Nu eram noi demni de mareata FJSC? Astia de acum sunt?
Nota de admitere nu m-a afectat decat in masura in care am considerat ca am muncit mult mai mult decat au vrut cei din comisie sa imi arate.
Cu nota de la licenta este insa o problema, pentru ca la master concurez cu cei de la Drept sau ASE, pt care nota de licenta este 10, pt „ca la noi numai prostii iau 8”. Pt ca ma incadrez in categoria „prostilor” as vrea si eu o explicatie din partea FJSC.
PS: Poate ca daca nu scoteati la bataie atatea locuri, neadecvate pietei romanesti, nu mai veneau toate viitoarele Nicolete Luciu sau urmasii lui Mircea Radu. Sper sa selectati pe cine trebuie.
Vrei sa spui ca Tofu nu e o insula in Grecia?! …. wow, adica aceasta branza vegetala nu este locuita de oameni si nu este in circuitul turistic? so *sad*.
Si cati au spus ca ikebana este stiinta care studiaza ikebanele?
Abia astept sa pui pe blog perlele… E trist ca sunt atat de cazuti :(
„Dar e la fel peste tot–grosul va fi intodeauna mediocru, iar acest gros va fi perfect pentru a scrie stiri intr-un ziar de provincie. Da, stiu ca din pacate in Romania grosul asta apare pana la urma si in locuri mai importante, dar exista patru ani de sperat la o slefuire.”
Cristi, grosul este aşa din mai multe cauze. Din nefericire, nu prea mai poţi face mare lucru în facultate, în afară de specializare. Dacă nu ai cultură generală şi nu ştii gramatică, facultatea nu te poate ajuta în acest sens. Acest gros va fi în redacţii în Bucureşti şi sper că ziarele locale vor deveni în 20 de ani oaze de profesionalism.
„Si totusi continui sa ma intreb: e cu adevarat necesar examenul oral? Spun cu mana pe inima ca daca ar fi trebuit sa dau proba orala probabil n-as fi intrat la FJSC. Spune chiar asa de multe despre ce esti sau vei fi capabil sa faci ca jurnalist? Nu cred.”
Examenul oral este vital. Aici îţi dai arama pe faţă. Aici cad reţetele învăţate la meditaţii. Aici trebuie să vorbeşti cursiv, să răspunzi la întrebări, să fentezi, să convingi. Aici simţi presiunea care va deveni banală în profesie. În plus, adeverinţele medicale sunt o formalitate la dosar, iar proba orală ne ajută să vedem care candidaţi au retard mintal şi nu le-ar fi potrivită această facultate.
„Propun sa specificati clar in brosura ce anume scoate facultatea asta din om. Adica sa se stie ca daca esti jurnalist nu esti vedeta, sau daca esti vedeta nu esti jurnalist.”
Cu aceste precizări încep paginile despre FJSC şi admitere, în broşură.
„Facultatea asta nu te face mai destept. Nu te invata ce sa scrii, ci cum sa scrii. Si daca in 12 ani de scoala nu s-a lipit nimic de tine o sa ajungi redactor in vreun tabloid de 5 lei gen Libertatea, sau o sa iei interviuri pe sub vreun birou.”
Nu ştiu de ce subestimaţi Libertatea. Este un ziar tabloid, un model de jurnalism american de secol 19. Este deci o şcoală primară a jurnalismului românesc. Trebuie să existe acest ziar. Şi chiar e greu să scrii agramat, clişeizat, fără punct şi virgulă. Nu aş putea scrie la Libertatea.
„Trendu’ asta cu jurnalismul numai in Romania putea sa apara. Asta pentru ca suntem un popor de frustrati. Dragii tatii, daca dam toti la jurnalism, cine o sa mai sape porumbu’?”
Pai cred că ţăranii şi fermierii, nu? Trendul nu e jurnalismul, ci admiterea la Jurnalism. Este vorba despre un examen care pare uşor, deoarece nu are bibliografie şi are titluri amuzante de probe.
„930 de candidati viseaza sa descopere comisia vreun geniu neinteles printre ei. Aceia care in liceu nu si-au scris 2 teme in 4 ani de zile, au speranta sa scoata acum vreo capodopera de eseu. Vreti sa fiti jurnalisti, da’ singurul ziar pe care il cititi e Libertatea. Defapt nu il cititi, il cumparati ca sa va holbati la “Fata de la pagina 5″ si la ce a mai facut Mutu cu cine. Si daca romani au inceput sa-si cumpere calculatoare si sa-si bage netu’ acasa nu o fac pentru a se informa. O fac sa-si descarce mp3-uri cu Adi Minune si jpeg-uri cu Nicoleta Luciu.”
Nu ştiu despre cine vorbeşti sau cu cine te cerţi, acestea sunt nişte generalizări şi cîteva eliberări prin supapă.
„Astept cu nerabdare subiectele alea “cu potential” de la oral. Sper ca nu ma puneti sa va povestesc ce s-a mai intamplat in “Secretul Mariei”.”
Nu, dar te punem să faci naraţiuni cu intriga dată, portrete de persoane şi argumentări ale punctului de vedere.
„Acum George, imi pun si eu intrebari prostesti. Nu stiu daca tu ai fost in comisie cand am intrat eu la FJSC(proba orala exista doar pt RPP), dar eu si colegii mei am luat niste note destul de mici, ca multe alte generatii dinaintea noastra. Generatii care consider eu ca au fost destul de pregatite si au si citit Morometii:) De ce s-a intrat la facultatea asta numai cu 5 si s-a iesit tot cu 5? Nu eram noi demni de mareata FJSC? Astia de acum sunt?”
Chiar acesta este nivelul, believe it or not. Nu este în interesul nostru să nu avem studenţi şi nici să nu avem absolvenţi. Anul acesta, notarea este extrem de indulgentă, mai avem puţin şi nu mai cerem nici să pui predicatul în fraze. Dacă ar fi să aplicăm cu stricteţe criteriile de evaluare teoretice, am avea cam 30 de studenţi pe an. Şi crede-mă, tare m-aş bucura!
„Nota de admitere nu m-a afectat decat in masura in care am considerat ca am muncit mult mai mult decat au vrut cei din comisie sa imi arate.
Cu nota de la licenta este insa o problema, pentru ca la master concurez cu cei de la Drept sau ASE, pt care nota de licenta este 10, pt “ca la noi numai prostii iau 8″. Pt ca ma incadrez in categoria “prostilor” as vrea si eu o explicatie din partea FJSC.”
Atunci cere acea explicaţie FJSC-ului. Însă, după admitere, se instalează o relaxare periculoasă la studenţi. Se mobilizează prin anul al 4-lea, pentru a face o lucrare cu umbră de cercetare ştiinţifică şi pentru a-şi da ochii peste cap pentru a citi cîteva sute de pagini la licenţă.
„PS: Poate ca daca nu scoteati la bataie atatea locuri, neadecvate pietei romanesti, nu mai veneau toate viitoarele Nicolete Luciu sau urmasii lui Mircea Radu. Sper sa selectati pe cine trebuie.”
Nu am scos eu la bătaie locuri, nici colegii mei, ci universitatea. Se pare că piaţa are capacitatea de a absorbi toţi absolvenţii de Jurnalism. Nu există şomeri care au terminat FJSC.
Nu ştiu cine sunt Nicoleta Luciu şi Mircea Radu, sorry.
Nu e bine sa generalizam, ma bucur ca George a sesizat tentativele de generalizare ale lui Ciprian.
Dar, cat timp m-am perindat prin FJSC, m-am ingrozit de nivelul colegilor mei, si pot spune cu mana pe inima, draga George, ca te inteleg!
Intr-adevar, ar fi mult mai simplu si mai pe placul oricarui profesor care tine si care pune pasiune in cursul pe care il preda sa aiba doar 3 studenti, dar aia sa fie cei cu circumvolutiuni, vorba ta :)
Cert e ca pentru a reusi cu adevarat in jurnalismul .ro, iti poate fi suficient un master si niscaiva cursuri la CJI, cel putin asta e parerea mea in momentul actual, raportata la capacitatea mea de asimilare de noi concepte. Din cate vad si banuiesc, ce poti invata la master e o condensare a ceea ce puteai sa inveti (mai lalait) in cei 4 ani de facultate. Daca as putea, as sari direct la master.
Oricum, mi-am dat demisia cam acum un an de la FJSC si ma simt inca bine. Incerc sa pun pe picioare o revista de vreo 3 ani alaturi de cativa colegi, si inca nu am reusit. Si tot ma simt bine. Pentru ca fiecare zi care trece inseamna un nou lucru pe care il invat. Si in asta cred foarte tare – learning by doing. Educatie practica. Cred ca e pus prea mare pret pe asimilarea notiunilor teoretice, notiuni care nu sunt dublate de PRACTICA. Sfatul meu (dar cine sunt eu sa dau sfaturi) e urmatorul: oameni buni – go out there and try to make something yourself. Eu am putut, si mi-a placut si nici nu a fost greu. Ok, au fost momente dificile, e necesara MUNCA, dar fara munca, stiti voi :)
O alta problema pe care o am cu FJSC e secretariatul acestei institutii. Dar asta e in cel mai bun caz… off-topic.
Spor la notat candidati, George!
Într-adevăr, facultatea nu mai este pentru oricine. Îţi trebuie o anumită personalitate, construită cultural şi social înainte de a da la facultate. Iar cei care spun că nu se face practică la noi probabil că nu dau pe la cursuri.
Muncă înseamnă să vezi ce naiba vrea să zică ăla cu „The medium is the message”, dar şi să încerci 30 de variante de pliant pînă se pliază corect un A4 cu text şi poze. Că dacă am tot face practică la patron în timpul facultăţii, neglijînd cursurile şi bătîndu-ne joc de încrederea părinţilor în noi, ne-am mişca precum Chaplin în „Timpuri noi”.
Corect. Echilibru e ceea ce trebuie. Dar situatia, cred eu, e inca in continuare in favoarea excesului de teorie. Mai multa practica!
Solutii se pot gasi.
„dar şi să încerci 30 de variante de pliant pînă se pliază corect un A4 cu text şi poze”
Dar ce se intampla atunci cand profesorul nu catadicseste sa arunce o privire pe munca ta de 7-8 ore, din cauza ca niste adrese au ajuns pe pliant datorita infamului copy+paste? Nu e oare nevoie ca munca sa-ti fie validata de catre cineva competent pentru a nu o considera munca in zadar?
Nu cred ca ii poti baga pe toti in aceeasi oala. Mi se pare o aiureala sa afirmi ca toata generatia asta este una de prosti. Daca examenul ar testa anumite cunostiinte la un nivel mai ridicat, atunci si candidatii s-ar ridica la acel nivel. Nu generatiile proaste coboara stacheta. Daca vreti candidati buni, ridicati stacheta…
Mai mult,poate brosura ar trebui sa mentioneze clar ce se vrea. Misiune, viziune, valori,obiective ale facultatii.Poate asa cei interesati cu adevarat vor intelege mesajul ,iar cei care nu au ce cauta la aceasta facultate isi vor vedea de treaba.
Cum adică „niste adrese au ajuns pe pliant datorita infamului copy+paste”? Dacă vrei părerea mea: dacă profesorul a zis că trebuie să fie acele adrese acolo (deşi nu ştiu despre ce fel de adrese e vorba), e bine că le-ai pus. Dacă nu, nu :-)
Da, e normal să-ţi fie validată munca de cineva competent.
Sachmet, se scrie „cunoştinţe”. Ceea ce cerem este o povestire, un portret şi o argumentare. Dar astăzi o profesoară alături de care eram în comisie ajunsese să silabisească „punctul culminant”, pentru că aceea nu le ştia. Era o situaţie de grădiniţă: profa zicea „punctul culmi…” şi aştepta continuarea, iar candidata se uita cu seninătate la noi.
Misiunea facultăţii este precizată în broşura de admiterii şi pe site.
Deci, „cunoştinţe”.