(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)
Ieri am avut onoarea de a-l avea printre noi, pentru prima oară, pe rectorul universităţii (sau rectorul facultăţii, depinde cum vreţi să o luaţi). Era vorba despre banii care tot lipsesc din sumele alocate FJSC, deşi nu se poate spune că universitatea nu ia cei 30% lunar (taxa de protecţie) din ceea ce noi depunem din venituri proprii.
Dincolo de faptul că am fost luaţi în tărbacă în mod constant, rectorul a făcut unele aprecieri demne de introdus în manualul de limba română, la capitolul „erori de logică”.
Un exemplu: a spus că studenţii români nu sunt buni la ştiinţe precum fizică, chimie, deoarece nu se pricep pur şi simplu. Cu alte cuvinte, cei care lucrează în ţări străine, unde li se pun la dispoziţie dotările necesare, au intrat acolo prin efracţie.
După cîteva minute însă, a adăugat că nu ne putem lipsi de disciplinele fundamentale, deşi facultăţile respective merg în pierdere de cînd a căzut comunismul. Ba mai mult, ele scot la concurs posturi de profesori, deşi studenţi – ioc. Cu alte cuvinte, s-o lăsăm mai moale cu jurnalismul şi comunicarea, să tragem tare la ştiinţele „fundamentale”, să le subvenţionăm facultăţile ca să meargă în pierdere în continuare.
Cea mai tare chestie a fost faptul că ne-a arătat că ar trebui să fim mîndri că suntem parte a „celei mai bune universităţi” din ţară (şi a unei universităţi care nu e nici măcar în primele 500 la nivel mondial). Cel puţin lui îi tresaltă inima de bucurie, în fiecare dimineaţă (o fi de la cafea?), cînd se gîndeşte ce mîndreţe de universitate avem, cu mii de angajaţi în posturi de contabili, tapiţeri şi electricieni şi multe maşini bunoace în parcarea de la Drept (cu plăcuţe cu UNI).
Altă treabă tare a fost cum rectorul a fost prostit de Abramburica de la Poli. Cînd el s-a dus la Ecaterina Andronescu, să discute ce sediu ar putea primi FJSC, nebunatica i-a servit aceeaşi clădire pe cale să se prăbuşească, din complexul Leu, pe care decanul nostru a văzut-o hăt acum cîţiva ani. Este o clădire în paragină, cu ciuperci pe pereţi mai frumoase decît cele de la etajul 6 de la noi. Rectorul i-a pupat mîna ochelaristei şi a plecat spre noi sărind într-un picior.
Apropo de ciuperci, întrebat ce ne facem dacă infiltraţiile care vin peste noi de la etajul 7, de la sediul unui institut fantomă al academiei, se vor transforma în monştri demni de „Alien”, rectorul ne-a liniştit: s-au deschis plicurile de licitaţie a firmei care se va ocupa de reabilitare! Deci construcţiile vor începe. Dar la vară, că acum e iarnă şi primăvara românii nu muncesc, ci miros flori, copleşiţi de miracolul naturii.
Iar banii… ei, banii!
Oricum, abia aştept să merg la administratorul blocului şi să-i spun ţanţoş: „Bre nene, mata ştii cum te voi plăti eu luna asta? Cu prestigiu!”
Iarasi apare mentalitatea comunista potrivit careia stiintele reale sunt „fundamentale” si restul pot sa se duca pur si simplu down the drain, ca tot nu au mare importanta… Parerea mea e ca se face prea mult caz de stiintele exacte fara sa fie nevoie [then again, I always did hate math ^_^’] .
Cat despre restul problemelor, am vaga impresie ca interesul celor din conducere care ar trebui sa se preocupe de rezolvarea lor se invarte pe undeva intre zero si minus…
Cu greu, mult greu imi vine sa zambesc. Haz de necaz!
Bine ca nu am fost acolo.
nu stiu de ce de fiecare data cand iti citesc blogul (adica la fiecare nou post), imi amintesc de comentariile pe care le primeam pe mail cand aveam vechiul blog: „continua sa scri, ca scri bine!” :))))
ps: pe mine m-a apucat rasu’-plansu’. e bine totusi ca „rectorul” fuckultatii noastre este atat de sensibil la frumos (aka masini frumoase)
Poate ca ar trebui noi, cei de la FJSC, sa ne apucam sa facem o campanie de PR si de publicitate facultatilor acestora. Daca iese ceva fain?
Sunt prea naiv??
Poate că noi, cei de la FJSC, ar trebui să facem campanii în care să promovăm vizitarea unui sediu de instituţie de învăţămînt europeană cu ciupercă pe pereţi. Publicitate, deci.