(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Lângă calea ferată zace o grămăjoară de haine. Un material albastru-deschis, poate o cămașă, de-a valma cu ceva de un alb murdar. Probabil că e gunoi, aruncat din tren, din mers, direct în păduricea de arbuști de pe taluz. Poate că a fost lăsat în urmă de către inginerii care lucrează la partea asta de cale ferată; sunt prin preajmă destul de des. Sau ar putea să fie altceva. Mama îmi spunea tot timpul că am o imaginație care dă pe-afară; același lucru mi l-a spus și Tom. Nu mă pot abține; văd niște țoale aruncate la un loc, un tricou murdar sau un pantof singuratic și nu mă pot abține să nu mă gândesc la celălalt pantof și la picioarele din care au ieșit.