(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 0 min)

E îngropată sub un mesteacăn argintiu, jos, spre bătrânele șine de cale ferată, având la căpătâiul mormântului un altar. De fapt, doar o moviliță de pietre. Nu voiam să atrag atenția asupra locului ei de veci, dar nici nu puteam s-o las acolo, fără niciun fel de aducere-aminte. Se va odihni în pace, nimeni nu e în preajmă s-o deranjeze, niciun sunet nu pătrunde, în afară de cântecul păsărilor și de huruitul surd al trenurilor.

(“Fata din tren” de Paula Hawkins)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.