LYON De ce-mi place eticheta transportului în comun < George Hari Popescu, ministrul Cyberculturii

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

Am fost cu toții prin țări străine și ne-am minunat că „e curat pe jos, maică” și că putem merge pe trotuar, dar șocul cultural n-a venit din faptul că ne puteam înțelege cu băștinașii în limbi străine, ci din modul în care funcționează transportul în comun. Aici, la Lyon, mi-am adus aminte de ce-mi place să petrec ceva timp prin alte țări decît spațiul carpato-danubiano-pontic.

1. Semnul la șofer

Scrie și pe stîlpii care afișează timpul de așteptare al autobuzului, și pe broșurelele distribuite, și pe site-ul companiei de transport în comun: fă-i semn șoferului dacă vrei să te ia! Pentru că, de cele mai multe ori, în acea stație opresc mai multe autobuze și trebuie să știe omul dacă vrei să mergi cu el sau cu altul. Dacă acolo oprește un singur autobuz, tot e frumos să faci semn, pentru că poate ai altă treabă în acea stație: aștepți pe cineva, te-ai adăpostit de ploaie ș.a.

2. Urcarea prin față

Și coborîrea prin mijloc și spate. Asta are dublă utilitate: să vadă șoferul dacă ai bilet sau abonament și-l validezi și ca să se fluidizeze circulația în autobuz. În timp ce tu urci, alții coboară pe celelalte uși. Tot de aia e frumos să mergi spre partea din spate a autobuzului, imediat ce ai urcat. În acest scop, compania lyoneză a lipit desene și instrucțiuni în autobuz, pentru tot melteanul.

3. Butonul de coborîre

Mai țineți minte punctul 1? Ei bine, tot pentru fluidizarea circulației este și apăsatul pe buton dacă vrei să cobori la următoarea stație. Dacă nu, autobuzul trece prin stația respectivă ca prin brînză, dacă nu cumva în stație cineva-i face semn să oprească. De aceea uneori autobuzul ajunge în anumite stații mai devreme decît timpul prevăzut. Dar nu-i bai, trebuie să fii și tu în stație oricum înainte cu vreo 3 minute.

4. Încărcatul card-ului

Mi-am făcut aici abonament lunar (apropo, nu e valabil decît din ziua de 1 a lunii respective, nu cum e la noi, după bunul plac), apoi l-am încărcat lunar astfel: am plătit online cu card-ul bancar românesc, apoi am atins card-ul de transport de una dintre bornele speciale (sunt în anumite stații prin oraș) și mi s-a prelungit abonamentul. În afară de metoda asta, poți plăti la ghișeu, la automate sau îți poți lua un cititor de card de transport și-ți încarci singur, de la cap la coadă, acasă.

Dar cel mai mult și mai mult îmi place că există un program de transport și el se respectă. Înainte să plec de acasă la magazin sau mai știu eu unde, verific la ce oră să fiu în stație și cam la ce oră mă pot întoarce. Deci, fără timpi morți de așteptat ca blegul în stații. Este o treabă utilă mai ales în weekend-uri și de sărbători, cînd autobuzele vin mai rar.

Lucrurile de mai sus se referă la autobuze. La tramvaiele mereu aglomerate și la metroul teleghidat, situația e un pic diferită…