(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 0 min)
Tocmai am aflat că a murit Carmen Ionescu, bibliotecara-şefă de la FJSC.
„Doamna Carmen” – cum o cunoşteau studenţii şi profesorii – era una dintre cele mai calde fiinţe pe care le-am cunoscut. Nu se întîmpla niciodată să trec prin bibliotecă sau pe culoare şi să nu mă oprească pentru a mă întreba cum îmi mai merge. Ea era cea care ne îndemna să-i motivăm pe studenţi să meargă mai des pe la bibliotecă şi tot doamna Carmen ne dojenea cînd nu aduceam înapoi la timp cărţile din bibliografia pentru licenţă.
Doamna Carmen, eu, cel puţin, nu te voi uita! Serios.
Cati ani avea doamna bibliotecara?
Carmen Ionescu era o persoana serviabila si mereu alaturi de studenti.
D-zeu sa o odihneasca in pace!
Nu ştiu, cred că 50 şi ceva.
Dumnezeu sa o ierte! Din putinele vorbe pe care le-am schimbat cu dumneaei, mi s-a parut si mie o persoana foarte calda. Condoleante familiei!
Dom’ profesor………..hmmm….nici macar un singur cuvant nu isi are rostul in acest context. Dumnezeu sa o odihneasca!Condoleante familiei!
Dar cum s-a intamplat? Doamna Carmen era tanara si in putere……..
Din cîte ştiu, avea ceva probleme de sănătate. Dar nu mai contează.
Nu prea le am cu discursurile din categoria ”condoleante” insa recunosc ca persoana care ne-a parasit a ajutat mereu studentii care-si aminteau in ultima luna de facultate ca exista o biblioteca. Jos palaria.
Sincere condoleanţe familiei şi celor dragi ei!
Nu imi vine sa cred. Traiam cu impresia ca daca mai am drum vreodata la biblioteca FJSC sigur dau de ea si am cu cine vorbi, cred ca tinea minte toti fostii studenti. Pacat.
Ce pierdere! Chiar ca era asa de draguta si mereu ne ajuta! Nu ne certa ca celelalte doamne bibliotecare cand unii dintre noi ne aminteam cu o zi inainte ca avem examen si cartile sunt numai la biblioteca:). Foarte frumos gest domnule profesor ca ati mentionat-o.
Dumnezeu sa o odihneasca!
Doamna Carmen avea 53 de ani. Dumnezeu sa o odihneasca!
Desi nu a lasat sa se vada,doamna Carmen suferea de o boala ingrozitoare. Cu toate astea a fost alaturi de noi toti, trecand peste starile imposibil de descris pe care boala i le-a impus. A fost alaturi de noi si ne-a dat sfaturi pana cand nu a mai putut vorbi. Cu ultimele puteri ne-a rugat sa avem grija de biblioteca. Firesc, cand biblioteca a fost o parte foarte importanta din viata sa. A fost un om demn, a suportat totul cu o desavarsita discretie, fara sa se planga, fara sa ceara sau sa accepte ajutorul cuiva. Doar pe cel al lui Dumnezeu si al celor foarte dragi de aici si de DINCOLO. A fost prietena, mama, sefa noastra. De aceea ne este foarte greu sa vorbim despre doamna Carmen la timpul trecut. Prin plecarea dumneaei ne-a produs o durere sfasietoare, imposibil de vindecat. Asa cum imposibil de inlocuit va fi doamna Carmen. Pentru noi toti. Multumim, George, pentru gestul tau admirabil. Multumim tuturor celor care nu au ramas indiferenti la pierderea celei care si-a lasat o parte din suflet in Biblioteca de Jurnalism. Dumnezeu sa o odihneasca si sa ii aiba sufletul in grija. Caci doamna Carmen pe noi ne va veghea mereu. De ACOLO…