(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)
ACTUALIZARE: Slavă Domnului! Nu se va mări salariul, de fapt ba da, dar de la 1 aprilie 2009, deci nu, sau poate da, dar nu cu 50%, ci eventual cu vreo 10%, adică nimic, avînd în vedere creşterea inflaţiei. Uf, am scăpat de colaps!
Dacă mă vedeţi pe stradă, scuipaţi-mă între ochi. Dacă nu vă mai ajung banii pentru concediul mult visat în Kusadasi, eu sunt vinovat. Cînd observaţi că a crescut preţul berii Peroni la terasă, e din cauza mea. Sunt eu, asistentul cu mărirea salarială de 50%, din cauza căruia se va produce colapsul financiar în ţară.
Cu cei 500 de lei pe care-i voi primi în plus îmi voi cumpăra un software care face fişiere PDF din orice program, îmi voi lua de îmbrăcat, poate-mi voi lua o bicicletă nouă. Şi voi încerca să-mi fac treaba mult mai bine decît înainte, promit. În fond, de aia nu atingeam performanţe deosebite, pentru că nu mi se mărise salariul cu 50%.
Guvernul este asemeni studentului care consideră că, din moment ce este la „cu taxă”, poate lipsi de la ore, poate vorbi cu proful ca şi cum ar fi chelner la o terasă în Drumul Taberei şi poate preda tema după termenul-limită. Înainte nu se putea cere seriozitate şi profesionalism din partea cadrelor didactice pentru că, nu-i aşa, aveau salariul mic, săracii. Acum însă e altă chestie! Cele 500 de lei în plus pe care le voi primi sunt măsura standardului de profesionalism în România.
Cu toate astea, nu prea aş vrea să creez colaps în ţară, n-aş putea dormi liniştit noaptea, aşa cum fac parlamentarii noştri care se chinuie cu un buget de austeritate de cîteva zeci de mii de euro pe lună, decontări şi maşină de serviciu.
Propun programul „Adoptă un profesor!” pentru deputaţi şi senatori, în locul creşterii salariale. Ca în grădinile zoologice din străinătate, unde poţi „adopta” un animal (donezi periodic bani pentru întreţinerea lui), un parlamentar ar putea dopta un profesor. Ar putea să-l ia lunar cu maşina cu girofar şi să-l plimbe prin oraş, să-i dea o pîine cu margarină la bufetul parlamentului, să-i cumpere un tricou cu ceva sclipitor pe piept, să-i ofere o carte din librărie etc.
Evident, selecţia să se facă pe baze competitive. Sincer, nu vreau colaps. Donez 500 de lei, e vreun parlamentar interesat?
Hari, nu te hazarda. Sa ne gandim cat costa candidatura pentru un post de parlamentar: cinci salarii medii, la care se aduna banii pentru campania de imagine, in cazul in care se gandeste cineva si la asta.
Deci, daca vrei sa donezi 50% impozabili din majorarea salariala nu-i da la politicieni, mai bine fa-ti o fundatie si, in perioadele de restriste care vor urma, sa va alimentati, voi, profesorii, cu o ciorba calda si niste cafea ca sa puteti tine cursurile de dimineata, ca restul zilei deja nu conteaza ca vointa studenteasca este mai redusa cand vine vorba de scoala. Nu discut despre spagi caci am incredere maxima in pactul pentru educatie semnat intre un presdinte de nota 4 si sindicatele afiliate PDL. Pacat de inteligenta nativa a romanilor.
Fii econom in perioada de criza si apuca-te sa cumperi petrol cu 10% din majorare, ca e in scadere, apoi sa cumperi cereale si sa le tranzactionezi pe piata din America de Sud, ca tot se cauta alternative pentru combustibili.
Sa iei si fier vechi de la rromi, caci guvernul a plati scump pentru a scoate din piata aceste dovezi ale lumii a treia si pentru desfiintarea REMAT-urilor si vei putea acoperi deficitul inflationist ce va urma si „actualizarea” continua a preturilor la contractele pentru autostrade, cai ferate si metrouri.
In speranta ca vei urma aceste sfaturi aflate in concordanta cu viziunile politicienilor care au adoptat majorarea salariala, iti promit solemn ca nu te scuip nici intre ochi si nici in alta parte poate si pentru ca nu meriti sa fii sictirit pentru o decizie care nu-ti apartine.
Parintii mei sunt cadre didactice dintotdeauna. Pentru ca am stiut mereu nivelul lor de salarizare, am refuzat sa iau cursul de pedagogie in facultate, respingand din start ideea de a deveni profesor. Si la fel au facut si majoritatea colegilor mei, pentru ca stiau (poate mai putin decat mine) situatia profesorilor in Romania. Doar nu ne obliga nimeni sa devenim profesori dupa ce terminam facultatea, era o optiune de rezerva acolo, era un curs obisnuit, dar noi am respins ideea din start, pentru ca nici nu ne asteptam sa se schimbe situatia vreodata. Poate conducatorii nostri iubiti trebuiau sa rezolve problema treptat, poate ar fi fost mai bine, dar acum, lucrand in sectorul privat, eu consider ca si cei 50% sunt praf in ochi, niste firimituri aruncate in scarba, ca de la stapani la sclavi. Si mi-e groaza sa ma gandesc ca o sa am si eu copii, si vor avea nevoie de educatie la scoala, si n-o sa vrea mai nimeni sa intre in sistemul asta atat de batjocorit… Cu cat se amana mai mult majorarile salariale din invatamant, cu atat devine si mai grava problema si mai greu de rezolvat.
Monisha, nu-mi fac fundaţie pentru că nu am spirit de conducere şi ciorba de care spui o putem oferi individual, nu instituţional.
Petrol nu cumpăr pentru că urăsc războaiele americanilor din zonele bogate în petrol (apropo, mă bucur din suflet că se închid unele fabrici de automobile pentru cîteva zile) şi cereale cumpăr doar ca să le mănînc cu lapte.
Restul sfaturilor sunt pertinente :-) Nu înţeleg altceva: se spune că, în urma acestei măriri de salariu, vor rămîne doar 10% fonduri pentru investiţii în educaţie. Dar mărirea de salariu nu este o investiţie în resursele umane?
Viorel, evident că nimeni nu m-a obligat să lucrez în educaţie, dar dacă mergem pe ideea asta nimeni nu a fost obligat să facă nimic – nici doctorul, nici inginerul, nici vînzătorul la chioşc. Asta nu înseamnă însă că statul trebuie să te trateze diferenţial faţă de cei din celelalte profesii. Ba mai mult, sunt diferenţe mari de salariu în interiorul profesiei.
Mărirea de 50% nu este praf în ochi pentru orice profesor, pentru cei cu grad de conferenţiar şi profesor este mană cerească. Dar nu mă deranjează, în fond obţin nişte bani în plus fără să fi luptat pentru asta. Pe de altă parte, nu suntem noi ăia cu 3 luni vacanţă, 3 zile de lucru pe săptămînă şi relaţii promiscue în universităţi? Eu mă mir că voi primi chiar şi atît, dar nici nu aş desfăşura activitatea asta din plăcere, un sentiment profesional care este aproape de nivelul zero acum.
În mod sigur nu vor mai avea nevoie copiii de educaţie instituţionalizată, cel puţin în România. Semnele sunt clare – de 18 ani rabd să încerc să construiesc ceva, să încerc să schimb etc. şi nu am parte decît de rahat, atît offline cît şi offline.
Sincer, nu vreau să fie colaps din cauza mea.
George, sunt de acord ca statul incepe sa se priceapa in a umili integi categorii profesioanale dar uite cateva idei, off the top of my head:
-daca acceptam ca legea asta si mai ales felul in care s-a promulgat e distructiv pentru o economie si asa vai de steaua ei, ce ar mai fi de discutat? E gresita si neinspirata in toate intelesurile cuvintelor.
-chestia asta cu studentii de la id, ca orice generalziare/stereotipie, suge; no hard feelings; adica esti prea patimas si pornit pe lipit etichete de spatele unor baietei si fetite care e clar ca nu sunt toti la fel; eu inca am un text pe care l’am scris in martie despre cum am vazut eu 3 ani de fjsc la id – inca ma gandesc daca sa’l pun pe blog, initial se voia un mail catre toti profii de acolo, dar dupaia am renuntat pentru simplul motiv ca o data scapat de acolo, nu prea mi-a mai pasat
-daca ar fi sa judec la fel ar arata in felul urmator: 9 din 10 profi cu care am avut de’a face au fost nulitati glorificate, ajunse la catedra pentru ca n-au fost in stare de altceva. Frustrarile si mediocritatea lor mi-au facut mie viata mult mai grea. Dar daca e ceva ce am invatat, e ca nu toti sunt la fel.
-uite o chestie pe care am invatat’o de la poker si pe care o repet aici cu prietenie: NO WHINING. E patetic si mai ales nimanui nu ii pasa cu adevarat. Ce vreau sa spun e ca „la tati ni’i greu”. Si fiecare e responsabil pentru deciziile pe care le ia. Banuiesc ca stiai cat de mizerabil e sistemul in care ai intrat, asa ca stick with your decision. Dar discutiile despre veniturile profesorilor, venind de la profi eu le percep ca pe o slabiciune. Oricine are juma’ de creier, isi face banii din altceva si daca alege sa ramana la catedra o face pentru a-si gadili egoul cu o misiune didactic-apostolica.
Sper sa n’o iei ca pe mai mult rahat online.
Ei, păi vezi cum faci, mă acuzi de generalizare şi tu continui cu ea. Adică cei 10 profesori cu care ai avut de-a face nu ţi-au plăcut ţie, însă evaluarea lor trebuie făcută pe nişte criterii clare, nu pe un efect de halou.
Eu ziceam de studenţii de la taxă, nu de la ID. Poate 9 ani şi ceva de generalizare e mai ştiinţifică decît 3-4. Am auzit ultima oară pretenţia asta cu notele mari pentru cei care dau taxă la cei de la masterat, săptămîna trecută, ba chiar nu se jenau să discute despre ele în faţa mea, înainte de începerea orei. Încă ceva – crezi că taxele astea intră direct în buzunarele noastre, crezi că taxele pentru restanţe intră direct la noi?
Ţi se pare că mă plîng? În nici un caz. Ştii că fac şi alte lucruri, ca majoritatea profesorilor. Prin ţările în care am fost, era puţin probabil ca un profesor să fie nevoit să facă şi altceva decît predat şi cercetare, pentru că asta îi era meseria şi statul înţelegea situaţia asta.
Am sscris aici ca să-mi exprim ideile despre mărirea asta care produce discordie în ţara armonioasă. Dar mai bine să nu mai vorbesc însă şi să aştept banii, nu?
Apoi, ce treabă eu cu legea asta? Eu am propus-o, eu am votat-o? Dar dacă tot s-a votat şi promulgat, de ce Guvernul se mai c… în sus şi vrea să blocheze aplicarea ei? Or mai fi cazuri din astea prin Europa, cînd Guvernul încearcă să blocheze o lege adoptată şi promulgată şi publicată în MO?
Ce treabă am cu guvernul ăsta, format din oameni de la partide care nu existau în momentul alegerilor?
Hari, stiu ca vrei spuza pe turta bugetara, dar nu stii sa-ti pledezi cauza. Ce treaba au studentii de la taxa si vacanta in insulele virgine cu bugetul care va fi facut harcea-parcea de o lege cretina? Da, castigi 5 mil extra, per total pierzi. pierzi tu, pierd eu, pierde cam toata lumea care munceste.
dar imi place cum pui problema: sa ne dea noua, pe restu’ da-i in ma-sa. si tot tu te oftici cand ti se raspunde cu aceeasi moneda: ce ma doare pe mine de profesori. ia mai da-i…tot acolo!
Nu am înţeles tot ce ai spus, eşti prea subtil(ă). N-am zis că nu mă bucur că iau bani, că doar îi primesc gratis, fiind la fel de incompetent ca înainte de mărire.
Citat de pe forumul studenţilor: „Studenţii plătesc, profesorii iau bani. E atât de simplu.”
Hari, cred ca cei 10% care se spune ca vor ramane pentru infrastructura nu vor fi atat de multi caci, asa cum spun reputati analisti intr-o logica de bun simt, daca bancile care stau la baza UE se destabilizeaza pe motv de criza financiara, deja fondurile de care se „bucura” Romania sunt micsorate considerabil, caci alta sursa de „investitii” nu avem.
Cat despre investitia in resursa umana, sunt de acord ca ea sa se faca gradual, insa trebuie sa fie un raport echitabil intre salariile bugetarilor si cele din mediu privat. Logic ar fi, date fiind problemele din ambele sisteme, sa fie un barem de evaluare comun pentru a stimula competivitatea. Mi se pare nesimtire ca seful unei agentii guvernamentale sa aiba venituri de mii de euro, cand subalternii lui aproape ca mor de foame daca n-ar fi primit spagi, in contextul in care Tariceanu declara ca acesti sefi trebuie stimulati caci asa sunt si veniturile celor din mediul privat. Pai in mediul privat, oamenii aceia mici si considerati umili si care nu sunt sefi iau mai multi bani decat ceilalti. Deci, unde e proportia?
Apropo de comparatii, imi amintesc de fosta diriginta, o femeie exceptionala si ca pregatire si ca om, care ne spunea ca mai bine ar merge sa se angajeze ca femeie de serviciu la o banca, ca ar castiga mai mult decat in postura unui sef de catredra la o scoala generala.
George, pe bune, de ce te-ai facut profesor, ma rog… asistent??
Monisha, eu nu vreau echitate public-privat, este o utopie. Una e să stabilească statul salariul, alta e să stabilească patronul. Mă deranjează însă concepţia conform căreia ăia de la stat sunt incompetenţi şi ăia de la privat sunt profesioniştii lui peşte. Eu lucrez la stat şi sunt competent în domeniul meu. Îmi pregătesc cursurile chiar dacă vin doar 3 studenţi în clasă, evaluez conform silabusului stabilit de catedră, nu aplic dublu standard, fac chestii extracuriculare. Vreau salariu mai mare, îl merit. Însă nu ies în stradă pentru el şi nu vreau colaps naţional. Îmi place să cred că voi pleca oricînd din sistemul ăsta cînd mă satur, fără regrete şi fără să mă lege nimic sentimental de el.
Antonio, m-am făcut asistent pentru că fusesem preparator minimum doi ani şi era un post liber. Am dat concurs, am fost singurul concurent şi am ieşit primul :-)
Hari, dupa cum stii, statul iti e patron daca esti bugetar, iar salariul iti e stabilit de patron :) Tu alegi daca vrei indemnizatii si sporuri ca activist al sistemului indoctrinat in capitalismul depasit de realitati sau daca vrei sa muncesti in mediul privat, unde criteriile de evaluare depasesc puterea mea de intelegere. Poti alege sa muncesti in ambele locuri, dar atunci cat de bine poti spune ca iti faci treaba, daca vorbim de competenta? Ziua are tot 24 de ore, indiferent de mediul in care lucrezi.
Nu cred ca vorbim de utopii cand se face un raport de 1 la 1 intre bugetari si angajatii caci tocmai aceasta disproportie genereaza divergente. Eu cred ca ar fi o idee ca cei care lucreaza la stat sa nu se mai implice si in alte activitati ale diversilor patroni, cu toate ca si asta este sursa de venit la bugetul de stat. Si atunci criteriile de performanta ar putea fi altele, stabilite mult mai sus decat sunt ele acum. Si poate asta ar stimula competivitatea.
De ce s-a introdus sistemul acesta de evaluare pentru generatia Bologna, in care, daca esti la buget poti pica la taxa si invers, in functie de rezultatele obtinute, chiar daca esti la o universitate de stat? Aidca, prin suplimentarea numarului de locuri in universitati desi cladirile sunt la fel de insuficiente ca spatiu iar profesorii din ce in ce mai putini se incearca „dinamizarea” invatamantului pe criterii financiare?
Părerea mea e că se duc o groază de bani pe spinarea parlamentarilor, pe lângă ce fură. Zic de câştiguri legale + multele facilităţi oferite de stat, să nu le fie greu…
Păi numai la cantina Palatului Parlamentului cred că se pierd o groază de bani. Acolo e nesimţit de ieftin, mai ieftin decât costă în realitate.
Ca sa nu mai vorbim de comisiile de privatizare facute degeaba, insa remunerate :)
Văd acum că m-aţi citat puţin mai sus, în legătură cu remarca mea de pe forum. Nu ştiu ce s-a înţeles, aşa că am să clarific puţin.
Era vorba despre nişte studenţi care s-au plâns că au lipşit profesorii de la ore, iar doamna Suguriu a spus că ce-ar fi să se plângă şi ea când lipsesc studenţii.
Mie mi s-a părut ciudată ideea (ca să folosesc un termen cât mai drăguţ), în situaţia în care pe mine nu mă plăteşte nimeni să vin la facultate, ba mai mult, eu sunt cel care plăteşte. Şi dacă lipsesc îmi bat joc de banii mei.
Studenţii s-au plîns de absenţele profesorilor numai pe forum, la conducere nu au curaj să meargă, mai ales că e convenabil să nu faci orele. Statul te plăteşte să vii la facultate, ţi se subvenţionează studiile. Dacă plăteşti taxă şi eşti nemulţumit de absenţele profesorilor, mergi în consiliu, vorbeşte, scrie în presă, fă valuri. Restul e tăcere.
La mine nu a fost cazul. Şi sincer, nu-mi prea convine să nu fac orele, mai ales neanunţat.
Nu sunt de acord cu subvenţionarea studiilor de către stat, la fel cum nu sunt de acord nici cu bursele pentru studenţi.