Diseară vreau să văd mai mult popor la televizor 2

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 5 min)

Campania electorală televizată este acum formată din emisiuni care favorizează atacurile dintre candidaţi, discursuri plicticoase într-o limbă română schilodită a unor politicieni, reportaje de la mitinguri electorale în care nu se întîmplă nimic. Mi-aş dori mai mulţi „oameni simpli” la posturile de televiziune, mai multă viaţă reală, mai puţină demagogie.

Urmează un text nostalgic şi plin de dorinţe.

Oare au visat vreodată politicienii români că, într-o zi, televiziunea va fi a lor? Că vor avea acces la orice post de televiziune (de fapt, nu la oricare post, depinde de culoarea politică)? Că vor putea suna şi vorbi în direct aproape la orice oră?

Ah, un vis al omului politic din orice ţară! Din UE, poate numai în România politicienii pot avea un acces atît de facil la acea parte a mass-media atât de îndrăgită de populaţie: televiziunea.

Politicenii zic, televiziunea face

Cînd eram mic, am învăţat că presa are şi rolul de a stabili agenda publică. Adică mass-media sunt cele care spun ce e important de discutat şi ce nu. Politicienii, cuminţi, se vor conforma şi se vor pune pe treabă exact pe acele subiecte de care vorbeşte presa.

În România de astăzi, se produce fenomenul invers: politicienii sunt cei care spun presei ce e important şi ce nu şi mass-media se supun cu mare docilitate. Şi ce armă mai puternică ştim decît televiziunea?

Acum cîteva zile, la o dezbatere la Realitatea TV parcă, cineva spunea că prea sunt invitaţi oamenii politici hodoronc-tronc la posturile TV.

Orice dezbatere începe cu prezentarea invitaţilor: dl. X de la partidul ABC, dl. Y de la partidul XYZ etc. Un mic parlament în direct. Sunt politicieni pe care-i văd prezenţi mai mult „pe sticlă” decît în Parlament. Camera Deputaţilor este la Realitatea TV în timpul zilei, Senatul e la Antena 3 seara. Şedinţele micului Parlament televizual.

Ce confort cred că le oferă oamenilor politici români acest cerc vicios! Cum e să te trezeşti în fiecare dimineaţă ştiind că, dacă ţi se va întîmpla ceva de ordin biologic, spiritual sau politic, postul X sau postul Y va întrerupe emisia obişnuită! Va îmbrăca straie de News Alert, îţi va sorbi cuvintele şi va încropi o mică dezbatere dominată de eterna întrebare goală a moderatorului – „Ce credeţi despre ce a zis domnul senator/deputat?”

Unde au dispărut românii?

Aş vrea să văd oameni la televizor, nu politicieni. Vreau să aud mesaje inteligibile, nu limba de lemn. Vreau să ascult ce cred semenii mei, nu Cozmin Guşă şi Victor Ponta. Vreau să văd ce crede Nea Marcel din bloc de la mine despre campania electorală, nu Adrian Păunescu. Sunt curios cum vede Tanti Tanţa România de după alegeri, nu Ghişe sau Gorghiu.

Cînd lucrez acasă, stau cu televizorul deschis şi din cînd în cînd zapez. Poate nu apuc eu să mă uit la TV mereu în prime time, dar încă n-am văzut unele lucruri în campanie electorala televizată, printre care:

• Emisiuni în direct din diverse cartiere din oraşele ţării, în care să-i aud pe oameni ce aşteaptă de la candidaţii la Preşedinţia României.
• Oameni deştepţi, alţii decît cei din echipa de campanie (de a căror inteligenţă nu mă îndoiesc) care să-mi explice cum mă va ajuta candidatul X sau candidatul Y pe mine – studentul, pe mine – pensionarul, pe mine – intelectualul.
• Aş vrea să aflu de la oameni cu profesii diverse ce au înţeles din platformele electorale ale candidaţilor, ca să ştiu de ce nu a ieşit cel pe care l-am votat eu, din cine a fost formată masa alegătorilor care l-au preferat „pe ălălalt”.
• Mesaje scurte de tipul celor cu „sare, zahăr şi grăsimi” din care să aflu două-trei idei din ceea ce-mi propune un candidat sau altul.

Sunt sigur că în ziua alegerilor va fi activat Tatulici care „ne va apropia de oamenii simpli”. Vor fi transmisiuni în direct de la birturi, din Piaţa Universităţii, din fabrici şi uzine. Vor fi acolo prezenţi primari, consilieri locali şi, dacă mai e timp pînă la pauza publicitară, oameni „de rînd”. Adică votanţi. Muncitorii, bugetari şi particulari. Adică ţara.

Vreau mai multă ţară la televizor în campania electorală.

Citeşte acest articol şi comentariile cititorilor la Hotnews

Articol din seria Media în campanie 2009, un proiect al fundaţiei Konrad Adenauer Stiftung în colaborare cu site-ul Hotnews.ro şi cu Centrul pentru Jurnalism Independent