Emoția adevărată e numai la televizor 3


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)

Un apartament, două camere cu televizor. Patru oameni se uită la două emisiuni diferite. Eu observ, evident.

Sunt show-uri cu emoție, cu artiști în devenire, emisiuni cu bloggeri invitați, cu o groază de comunicate de presă a doua zi dimineață.

Există acolo grași și slabi, pipițe și maici, orbi și văzători, oameni cu toate membrele și persoane în scaune cu rotile. Scena umanității este panoramică, pare un bîlci modern.

Se cîntă, se face teatru. Actoria juvenilă se manifestă în rîndul concurenților, regia formatului cumpărat din străinătate se face vizibilă în juriu.

Se varsă lacrimi, se asudă, se aruncă sudalme în fața televizorului, în cele două camere. Sunt emoții pe care un observator le-ar califica drept incredibile. Așa ceva nu există în viața de dincoace de ecran. Realitatea noastră e prea fadă, lipsită de scrîșnet, de perversitate și de pasiune.

Vorbeam cu studenții de la master, la cursul de cyberculture, despre realitatea reală și realitatea virtuală (termeni intenționat simplificați, de dragul paragrafului). Am constatat împreună cu nu trăim confortabil în pielea noastră și avem nevoie de experiențe mijlocite. Vrem show emoțional la TV, realitate augmentată pe Android, coadă la iPhone, ecrane tactile, automobile inteligente și trotuare rulante.

Ne dorim o realitate mișto, cu scene care să se succeadă rapid, vrem o viață fără somn, ne trebuie experiențe asemănătoare șocurilor electrice. De fapt, am vrea să trăim prin ecrane, prin sticle. Eu sunt resemnat și aștept viața de după ecran.

Voi ce așteptați de la realitatea asta plicti?


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

3 gânduri despre “Emoția adevărată e numai la televizor

  • gadjodillo

    Eu aştept să treacă show-ul. Să-mi regăsesc unii cunoscuţi pe care acum i-aş cam scoate din listele de prieteni din capul meu. Oricum, adevăraţii mei prieteni NU trăiesc prin show-uri. Iar asta încă mă fericeşte. Ei trăiesc pe bicicletă, pe long board, pe FB, pe tabletă, fiecare pe unde poate.

  • Alexandra

    ”Realitatea noastră e prea fadă, lipsită de scrîșnet, de perversitate și de pasiune.” – e așa pentru că suntem prea comozi să o facem altfel, să ne asumăm riscuri și să trăim, să luăm decizii și să acceptăm ce ni se întâmplă. Pasiunea vine din inimă și ne e frică să o urmăm, ne e frică să nu greșim, ne e frică de necunoscut. Nimeni nu are voie să se plângă, măcar din punctul ăsta de vedere, atâta libertate mai avem și noi dacă restul e îngrădit și dirijat de bani…

    • George Hari Popescu Autor articol

      Înțeleg ce spui tu, dar nu asta voiam să spun eu. Ideea era că, oricum ar fi realitatea, tot simțim nevoia să o “îmbunătățim”. Nu este vorba despre a o schimba, ci despre a o altera în favoarea noastră.