Crăciunurile mele: Ce am văzut la televizor la Revoluţia din decembrie 89 3


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

Lungi îmi erau nopţile în timpul revoluţiei transmise în direct la televizor… Pentru că TVR trebuia să menţină emisia nonstop, umpleau programul cu filme, muzică, desene animate, revolutia-agerpresdocumentare etc. Între două transmisiuni cu Ilici cu celebra bască şi Petre Roman cu celebrul pulovăr, eu am văzut atunci la televizor minuni comparativ cu ce se dădea în cele două ore de emisie comunistă.

Îmi amintesc clar unele lucruri văzute atunci:

  • Filmul E.T. Un SF adevărat, care-mi completa imaginea pe care mi-o făcusem în minte despre filmul SF american. O poveste care te făcea să crezi că acea revoluţie este doar o luptă între diverşi balauri. Deh, minte de copil de 13 ani…
  • Clipuri cu Michael Jackson. Mai auzisem eu de băiatul ăsta, mai zărisem nişte secvenţe din concerte şi clipuri la Album duminical, dar în acele nopţi ale lui decembrie 1989 am văzut pentru prima oară în întregime Thriller, Smooth Criminal şi Moonwalker.
  • Filmele lui Sergiu Nicolaescu. Pe unele le mai vizionasem la cinema, cu bilete luate pe sub mînă, pentru că erau foarte vîndute şi nu puteai intra în sală fără relaţii. Paradoxal, replicile din acele filme se auzeau atît de clar încît mi-au rămas în minte. Paradoxal pentru că azi cu greu descifrezi ce spun actorii români în filme.
  • Clipuri muzicale. Un fel de MTV avant la lettre. Şi era un clip minunat cu Moş Crăciunul american, îmbrăcat ca în unele poze de pe cutii de bomboane de ciocolată aduse din străinătate de rudele colegilor de la şcoală. Moş Crăciun în sanie trasă de reni, cîntînd Jingle Bells – imagine televizată pe care n-o pot uita. Momentul cînd a trebuit să înlocuiesc în vocabular Moş Gerilă cu Moş Crăciun .
  • Desene animate. La kilogram. Tom şi Jerry, Chip şi Dale şi tot aşa. Cu generic complet, netăiate ca în emisiunile de duminica de pe timpul lui Ceaşcă. Ah, şi netraduse. Atunci mi-am activat engleza învăţată în şcoală şi neexersată vreodată. Apropo, nu uitaţi de documentarul Generaţia desenelor animate, e o perioadă bună să-l (re)vedeţi.

Stere îşi aduce aminte de Lambada, dată de Revelion obsesiv şi reluată în ianuarie în orice emisiune de divertisment.

Închei cu un citat de pe Presa.nu, dintr-un articol scris de Călin Cosmaciuc:

Apropiat de spiritul “Pro” e remember-ul 1989 din reţelele social media – unde utilizatorii îşi scriu acum pe Twitter, Linkedin şi în blogosferă poveştile pe care, probabil, le-au spus an de an prietenilor. Ele, cel puţin cele pe care le-am accesat până acum, păstrează specificul new media – sunt scrise la persoana I, fără pretenţii de jurnalism sau obiectivitate – tonul fiind mai degrabă emoţionant, decât conflictual.

Ba există o nuanţă conflictuală, numai că ştiută numai de mine.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

3 gânduri despre “Crăciunurile mele: Ce am văzut la televizor la Revoluţia din decembrie 89

  • Catalina

    Atunci a fost perioada cand pe post s-au dat cele mai multe desene animate. Imediat, dupa revolutie, in 1990… multe filme de lung meraj japoneze au fost impartite in episoade si difuzate de la 7 seara. Atunci incepea Marea Era a desenelor :P

  • fcb

    foarte intereant. e prima data cand aud de treaba asta. aveam 7 ani pe-atunci si singurele scene pe care mi le aduc aminte sunt cele cu revolutionarul dinescu in studio, de-aia am presupus cumva ca n-a fost alt program la teve in zilele alea.