Am împlinit 11 ani < George Hari Popescu, ministrul Cyberculturii

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 7 min)

M-am luat cu vorba pe aici şi am uitat ceva destul de important pentru mine: am făcut 11 ani de predare la nivel universitar. La orele petrecute la FJSC se adaugă cele de la CJI şi cursurile ţinute la defunctele facultăţi de Jurnalism (Universitatea Media) şi Publicitate şi Relaţii Publice (Universitatea Irecson) şi în multe alte părţi.

Dacă ar fi să mă iau după lege, la vechimea necesară pentru pensie contează şi cei 5 ani de facultate şi masterat, deci am vreo 16 ani de vechime. Evident, după statul român, eu ar trebui să mai muncesc încă vreo 30 de ani pentru a avea privilegiul de a primi o pensie frumoasă de 500 de lei (din care Boc va scădea impozitul aferent).

Cîteva lucruri pe care le-am învăţat în aceşti ani şi care, fără falsă modestie, ar putea fi sfaturi pentru profii mai tineri decît mine:

Fii mereu pregătit la curs! Citeşte înainte, pregăteşte-ţi cu atenţie prelegerile, exerciţiile şi verificările. Aşa vei inspira încredere studenţilor şi te vei perfecţiona şi tu, pentru momentul cînd va trebui să emigrezi.

Nu folosi un dublu standard la verificări şi examene! Foloseşte aceleaşi criterii pentru a acorda notele, nu ceda în momentele lacrimogene pe care studenţii le stăpînesc atît de bine. Evident, au şi ei probleme personale obiective, dar pentru astea sunt alte metode de amnistie (adeverinţe medicale etc.).
Nu-ţi bîrfi colegii la curs! Chiar dacă nu-i suferi pe unii dintre ei, nu este profesionist să-i critici în lipsă, să-i vorbeşti de rău sau să-i încurajezi pe studenţii care încep să facă asta.
Fii atent la cîrtiţe! În fiecare grupă de studenţi există cel puţin unul dispus să dea raportul colegilor sau conducerii. Nu că ai avea ceva de ascuns, dar ei fac asta pentru note mai bune, nemeritate. Descurajează această practică. Oricum, cîrtiţele sunt de obicei studenţi slabi.
Nu fi scîndură! Fă glume, fii viu la curs, foloseşte exemple variate, cîntă şi recită, foloseşte-ţi întreaga fiinţă pentru a-i face să înţeleagă ceea ce le transmiţi dar şi pentru a le demonstra că se poate învăţa cu zîmbetul pe buze. Evident, nu exagera, nu trece linia dintre educaţie şi derizoriu.
Lasă-ţi problemele personale acasă! Mai bine învoieşte-te decît să vii supărat, frustrat sau deprimat la cursuri. Acei tineri nu sunt vinovaţi pentru stările tale, aşa că nu-i influenţa cu ele. Recunosc, de vreo două ori am avut perioade grele personale, dar am încercat să nu las să transpară prea mult din starea mea. Oricum, în nici un caz nu te răzbuna pe ei pentru ceea ce ţi se întîmplă numai ţie. Sfatul e valabil şi în cazul celor care absentează: focalizează-te pe agresor, nu pe victimă, ceartă-i pe cei care lipsesc, nu pe cei aflaţi în clasă atunci.
Nu tolera plagiatul! Aş introduce legi care să pedepsească această practică dezgustătoare prin amendă cel puţin. Dacă închizi ochii cînd un student fură, te vei simţi groaznic la bătrîneţe cînd nu vei mai avea altceva de făcut decît să analizezi ce ai lăsat în urmă.
Oferă-le studenţilor şi altceva decît cursul sec! Eşti un om, aşa că transmite-le cît mai mult din ceea ce ştii, spune-le lucruri care ţin de cultura generală, încearcă să le insufli gustul pentru cultură şi creaţie, arată-le că e important să vorbească în mod corect limba română ş.a.m.d.
Acceptă criticile din partea studenţilor! Este poate lucrul cu care te vei obişnui cel mai greu, dar este foarte important pentru dezvoltarea ta umană şi profesională. Arată-le însă celor care te critică de ce e important să aibă argumente solide şi spune-le care este rolul educaţiei temeinice în eliminarea prejudecăţilor şi în diversificarea punctelor de vedere.
Fii prezent în lumea virtuală! Fă-ţi un blog, scrie pe Twitter, foloseşte Messenger. Fii activ şi acolo unde sunt studenţii tăi în afara cursurilor, nu numai în clasă. Astfel le arăţi că eşti conectat la prezent, că-i cunoşti şi-i înţelegi şi aşa îi poţi implica mai uşor în activităţi extracuriculare ce-i vor ajuta în viaţă. Puţini dintre colegii mei folosesc Internetul în acest sens şi este păcat, pentru că suntem o facultate care oferă educaţie în ştiinţele comunicării.

Ar fi multe lucruri pe care le-am învăţat în aceşti ani.

M-am bucurat că am putut începe cursuri practice noi (cel de Cyberculture îmi e cel mai drag, pentru că l-am început chiar de la zero), că am creat o comunitate cît de cît la Etajul6.ro, că am putut schimba unele opinii retrograde ale celor din jur, că m-am perfecţionat în domeniile care-mi plac.

În acelaşi timp, am văzut cum scade prestigiul profesorului în ochii românilor, cum mass-media contribuie la degradarea imaginii lor în rîndul cetăţenilor (inclusiv cu ajutorul absolvenţilor noştri), cum a ajuns să-mi fie ruşine în străinătate să spun în ce domeniu lucrez.

Am avut parte de multe critici din partea colegilor mei mai în vîrstă, chiar în faţa studenţilor (un gest umilitor care sigur m-a marcat), de critici dure din partea studenţilor, de atacuri gratuite în presa online şi în blogosferă, de diminuarea salariului, de creşterea numărului de ore uneori pînă peste puterile unui om, de lucruri pe care le-am făcut în timpul liber pentru sistem, de mulţumiri rare, de autoînvăţare, de dezgust şi bucurie.

Cert este că nu am abandonat, în ciuda oscilării permanente şi a unui conflict etern între dorinţele personale şi conştiinţa civică.

Pînă nu ajung la 20 de ani de predat nu pot trage multe concluzii.

17 gânduri despre “Am împlinit 11 ani”

Lasă un comentariu Anulează răspunsul

17 gânduri despre “Am împlinit 11 ani”