Acest zgomot urban care ne înnebuneşte 2

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)

Pentru a realiza contextul, două secvenţe:

1. Acum ceva timp, eram la o baltă din jud. Brăila, ca să pescuiesc pasiv (link spre Facebook). La ora 5 dimineaţa, orice sunet, oricît de mic, se propaga uşor. Practic, puteam auzi ce şoptea cineva de pe partea cealaltă a bălţii. Treaba s-a stricat cînd administratorul bălţii a pus manele.
2. La conferinţa Velo City de la Sevilla, am auzit o punere în context interesantă: cică n-au cum să se înece copiii din Veneţia pentru că, dacă unul ar cădea în apă, ar ţipa şi s-ar auzi departe, deoarece nu prea sunt maşini în oraşul italian scufundat.

Două idei care să vă pregătească pentru studiul pe care l-au făcut studenţii de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei (Universitatea din Bucureşti), despre modul în care poluarea fonică din Bucureşti influenţează procesarea vizuală şi perceperea stimulilor în cîmpul central şi periferic.

De la Top UB aflu că acest studiu face parte dintr-o serie de cercetări întreprinse în cadrul Laboratorului de Psihologie experimentală „Gh. Zapan” şi în cadrul Laboratorului de Psihologia muncii, transporturilor și serviciilor „P. Pufan” din cadrul facultăţii citate.

Cercetarea a demonstrat că zgomotul înregistrat în traficul din Bucureşti influenţează negativ viteza de reacţie la stimulii vizuali periferici şi, de asemenea, aprecierea vitezei şi distanţei în câmpul vizual central. Astfel, subiecţii care au aparţinut grupului experimental au înregistrat performanţe scăzute în aprecierea vitezei şi distanţelor câmpului vizual central, iar capacitatea de a percepe şi a procesa informaţii vizuale periferice a fost şi ea mai scăzută decât în cazul subiecţilor care au aparţinut grupului de control.

Mi-a atras atenţia în mod deosebit acest paragraf:

În prezent, odată cu dezvoltarea industriei automobilistice şi a necesităţii de a ne deplasa rapid,  zgomotele produse de automobile reprezintă o sursă importantă de poluare fonică, datorată vibraţiilor în valuri înregistrate de pietonii şi participanţii la trafic.

Şi atunci zic: nu mai bine ne deplasăm rapid cu bicicleta, printre şirurile de conserve cu oameni cu colaci în mînă, încercînd să scăpăm de chinurile aşezării numite Bucureşti?