(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
În timpul anului şcolar, văd copii singuri pe bancheta din spate a automobilelor. Părinţii îi duc la şcoală cu unul dintre cele mai poluante mijloace de transport din lume, privîndu-i de interacţiunea cu mediul. Pe bancheta din spate, copiii privesc tăcuţi un peisaj dezolant al oraşului sau aşteaptă la semafoare interminabile. Părinţii vorbesc la telefon, ascultă radioul, butonează smartphone-ul.
Toyota vine cu un concept pentru copiii care nu pot socializa cu cei de vîrsta lor în drum spre şcoală. Geamul din spate al maşinii este un ecran transparent tactil, care poate interacţiona cu ceea ce „vede” afară.
- Desen în mişcare: copilul desenează cu degetul pe sticla geamului, înfrumuseţînd peisajul sau copiind unele modele din natură.
- Zoom: ecranul devine o lentilă şi copilul poate selecta un sector din peisaj care să-i fie afişat la dimensiuni mai mari.
- Traducere: unele părţi din peisaj sunt pronunţate într-o limbă străină.
- Distanţe: copilul poate vedea ce distanţă este între automobil şi unele obiecte şi persoane de afară.
- Constelaţii: seara şi noaptea, ecranul devine un mic planetariu, plin de informaţii utile.
Copiii se dezvoltă mult mai bine dacă merg singuri pe stradă sau dacă merg însoţiţi, dar alături de copii de vîrsta lor. În Marea Britanie, se organizează în cartiere walking bus (copiii merg pe jos la şcoală în grup, însoţiţi prin rotaţie de un adult) şi bike bus (se merge cu bicicleta în grup la şcoală), pentru a compensa singurătatea de pe bancheta din spate a maşinii.
Foto: Design Boom
am citit si postul despre Kiseleff. desi omanii simt nevoia de spatiu verde, pentru adolescenti nu face nimeni, nimic.
ne mai intrabm de ce e atat de mare consumul de etnobotanice, de ce isi pierd atat de mult timp in fata calculatorului.