Mi-am amintit de Viorica Bucur 3

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)

Este iar o perioadă în care aud cum mor oameni cunoscuţi. Pe Viorica Bucur am cunoscut-o cînd eram mic, prin intermediul televizorului. Mă făcea să rîd cu cele cîteva minute de desene animate pe care le selecta la Albumul duminical şi pentru care alergam de la şcoală mai ceva ca la sprint.

Am mai cunoscut-o la facultate, cînd am invitat-o la o mică discuţie în jurul documentarului Generaţia desenelor animate, realizat de Alex Stănescu. O femeie modestă, cu o mulţime de cunoştinţe despre desenele animate, cu un zîmbet discret.

Ştia că a făcut mulţi copii fericiţi în timpul comunismului şi o perioadă după aceea. Asaltaţi acum de torrents şi animaţii 3D, nu mai preţuim gesturile simple, precum cele săptămînale ale Vioricăi Bucur.

Este evident că-mi voi aminti mereu privirea şi zîmbetul Vioricăi Bucur de fiecare dată cînd voi privi filme de desene animate.