Am dat mîna cu Viorica Bucur 2


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)

Trebuia să scriu despre asta miercuri, adică a doua zi după seara în care am proiectat la facultate documentarul Generaţia desenelor animate al lui Alexandru Stănescu. Nu am scris atunci pentru că mi s-a părut patetic să evoc lucrurile de care mi-am amintit atunci.

Trecem însă prin zilele în care ar fi trebuit să comemorăm nişte ani de cînd au murit unii pe străzi, crezînd în minunea dispariţiei comunismului. Acesta nu a dispărut, dar măcar tinerii de azi ar trebui să culeagă informaţii despre “atunci” din cît mai multe surse.

După proiecţie, am discutat despre acea perioadă, ne-am amintit de tot felul de lucruri care ne-au marcat în acea vreme. Alex a explicat cum i-a venit ideea de a face acest documentar.

Dna Viorica Bucur a fost uimită că mulţi dintre studenţi ştiau cîte ceva despre Gala desenului animat, auziseră de Bălănel şi Miaunel şi că părinţii şi bunicii au reuşit să le transmită o anumită nostalgie specifică celor care şi-au trăit copilăria cu lumina oprită şi cu apa caldă “o zi da, o zi nu”.

DOCUMENTARUL INTEGRAL:

Studenţii au întrebat ce pot face pentru a promova mai mult acest tip de fenomene. Eu le-am sugerat un lucru simplu: cînd Alex va mai face un film pe această temă, după ce va fi găsit un sponsor care să-i plătească dreptul de autor pentru fragmentele video şi audio folosite în documentar, să mergem la cinema şi să plătim biletul. Şi pentru că ne va fi plăcut foarte mult, să mai mergem o dată şi să mai plătim biletul.

Am făcut două montaje de la eveniment şi Alex a spus că putem pirata documentarul cît dorim. Îi mulţumesc lui Matei pentru intermedierea relaţiei cu Alex şi cu dna Bucur.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.