Lângă calea ferată zace o grămăjoară de haine. Un material albastru-deschis, poate o cămașă, de-a valma cu ceva de un alb murdar. Probabil că e gunoi, aruncat din tren, din mers, direct în păduricea de arbuști de pe taluz. Poate că a fost lăsat în urmă de către inginerii care lucrează la partea asta de cale ferată; sunt prin preajmă destul de des. Sau ar putea să fie altceva. Mama îmi spunea tot timpul că am o imaginație care dă pe-afară; același lucru mi l-a spus și Tom. Nu mă pot abține; văd niște țoale aruncate la un loc, un tricou murdar sau un pantof singuratic și nu mă pot abține să nu mă gândesc la celălalt pantof și la picioarele din care au ieșit.
BELGIA 22 martie, ziua în care am găsit ilustrate ieftine la Bruxelles 2
O parte din lucrurile pe care le învăț la unitatea unde am nimerit cu stagiul se rezumă la abrevieri din diverse domenii, iar una din ele este Business As Usual (BaU). Ei bine, din păcate incidentele precum cel de azi sunt BaU și așa ne va fi viața de acum încolo cel puțin un secol. „BaU-BaU”, cum ar spune copiii…
