Volumul funcționează ca un „glosar al memoriei colective”, pentru că arhivează expresii, ticuri sociale și realități care altfel s-ar pierde. Termenii sunt explicați în context, iar notațiile ironice sunt însoțite de detalii care arată o documentare serioasă.
Volumul pornește de la o teză de licență susținută la FJSC și transformată, prin muncă suplimentară, într-o carte de referință. Publicitatea nu este doar un decor al epocii interbelice, ci un martor fidel al mentalităților, un mecanism prin care aflăm ce căutau, ce visau și ce cumpărau buzoienii de atunci.
“Daphnia” este catalogat drept roman autobiografic, dar este mai mult de atât. Este o îmbinare armonioasă de stiluri: avem caracteristicile unui roman la început, când Dumitra și tatăl ei călătoresc de la Brăila la București și apoi la Chișinău, apoi începe seria de rememorări din copilăria și adolescența autoarei, ajungem la stilul epistolar și la jurnal, pentru a termina cartea într-o notă lirică.
