(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 5 min)
De cultural ce mă pretind, algoritmul rețelelor ”sociale” îmi oferă uneori descoperiri plăcute și surprinzătoare. Cea mai nouă este acest volum al Noeminei Câmpean, poetă și psihanalistă rezidentă în Franța.
Poeziile ei nu poartă titluri, nu folosesc majuscule, ignoră punctuația de cele mai multe ori și sunt scrise în stilul fluxului gândirii. Însă sunt strofe surprinzătoare, dure, cu imagini discordante de la un vers la altul, majoritatea inspirate din viața personală și din observații ale lumii.
Am purtat cartea Noeminei în metrou, în tren spre și dinspre Buzău, în pauzele de la serviciu, prin casă. Fiecare context mi-a schimbat percepția asupra cuvintelor așternute de ea pe hârtie și cel mai multe am rezonat cu versurile care mi-au amintit de ceva din viața mea sau de ceva ce am evocat în scris odată.
”seria înmormântărilor vesele presărate cu turtă dulce de-a lungul copilăriei cu flori de plastic mototolite
mot après mot petală după petală toate abandonate în urma cortegiului”
…mi-a adus aminte de un text mai vechi, scris după ce terminasem o serie de parastase în familie, pe care-l puteți citi tot pe acest blog.
Imediat ce am citit partea de mai jos, am simțit nevoia să ascult ”Human Nature”, piesa lui Michael Jackson, care mi-a dat senzația de libertate pe care o simți când deschizi fereastra, după mult timp când cea a sufletului a rămas închisă:
”deschid fereastra în fața chipului meu aerul dimineţii mişcarea suplă cinematografică a asfaltului arborii ciuntiți și glasul păsărilor cu inflexiuni arcuite lumea lucrurilor care a creat lumea cuvintelor”
Noemina adoră cuvintele, respectă limba română și astfel apar mici bijuterii precum:
”oare dacă aş micșora numărul cuvintelor pronunţate zilnic îşi vor prelungi ele durata de viaţă în inventarul limbii?
pe suprafața sa decorativă?”
”lumea lucrurilor care a creat lumea cuvintelor
vocea mea născută din vocea mamei refuză să imite la nesfârşit sintagme intraductibile locuind într-o a două limbă
trăiesc din ce în ce mai mult în prima
prima o înghite pe a doua o sufocă nu o lasă să se ivească îi anulează simțurile și categoriile”
Nu lipsesc aluziile la literatură și, după ce am citit asta, mi-am închipuit ce soartă ar fi avut piesa lui Shakespeare dacă s-ar fi întâmplat răpirea:
”ar fi trebuit să te răpesc îi spuse romeo julietei cu emfază gândindu-se că astfel nu ar fi murit amândoi probabil ar fi păcălit neîmblânzitul deznodământ”
Fragmentul ce urmează a fost amuzant, ceea ce e surprinzător pentru un volum de versuri destul de sobru, dar mi-am dat seama și cât de actual este astăzi, când semenii noștri needucați regretă perioada comunistă:
”era mai bine pe vremea lui ceauşescu toată lumea avea de lucru aveai de unde să te întorci acasă toți aveau un rost şi-un dumnezeu nu erau atâtea omoruri și violuri toată lumea avea mașină și apartament la oraş
nimeni nu auzise ca doi bărbați să se culce unul cu altul
puteai să circuli noaptea pe stradă fără să te jefuiască sau să te lovească nimeni în cap
(gândeşte bunica cu îndrăzneala delirului desfătător convinsă de deşertăciunea și autoreferențialitatea timpurilor actuale)”
Spre final, există o serie de 7 poeme despre cancer, inspirate din evenimente din familia Noeminei, din câte am înțeles din scurtele conversații online cu ea. Șapte, adică iulie, adică zodia Cancerului – ceva ce iarăși m-a atins emoțional, din moment ce sunt născut în 7 iulie.
”cancerul e un ping-pong cu chirurgia de înfrumusețare insistentă a organului suferind şi reparat
existenţa psalmodiată în perfuzii cu calciu și fier
regim drastic promisiuni smulse pe patul de spital
de a nu muri împreună păcat capital cutremurarea îngerilor sănătoşi”
Tot din discuțiile cu autoarea am aflat că volumul “Ecouri lichide de avocado” va apărea în limba franceză, la celebra editură L’Harmattan, la toamnă. Oricum, în viitor, ea va scrie direct în franceză, pentru că i se pare deja obositor să-și traducă propriile creații.
”Am și proză, din adolescență… la sertar. Cred că voi reveni la un moment dat, însă mă simt mai confortabil în proza poetică”, a spus Noemina.
Vă recomand această carte pentru versurile proaspete, dar dure, care sigur vă vor evoca momente, gesturi și oameni din viață. Este o scriitură originală, de la o autoare a cărei maturitate creativă transpare în fiecare creație.
“Ecouri lichide de avocado” de Noemina Câmpean, București, 2025, Editura pentru Artă și Literatură, 95 pagini.
Cumpărați cartea de la: