Cuvînt-cheie: citate


Imaginează-ți numai, o viață infinit de lungă în care să ai timp să devii cît de rece poți, să te transformi într-o statuie mergătoare. Poate după un infinit de ani nici n-ai mai vrea să te miști, ai fi în stare să nu mai exiști prin simplul fapt că ai trăit prea mult. Ai fi nimic, dar te-ai obișnui cu asta. Ăsta e rolul timpului, să te facă să te obișnuiești cu schimbările propriei persoane.

(„Octopussy” de Cristina Boncea)


Timiş a fost judecată şi condamnată pentru rolul ei în avorturile ilegale. Însărcinată în trei luni pentru a doua oară, a fost condamnată la închisoare. Acolo şi-a născut copilul, care i-a fost luat cu forţa, lucru care o doare şi în ziua de azi. „Am stat în închisoare un an şi zece luni. M-au dus la spitalul Jilava din Bucureşti şi acolo am născut o fetiţă. La trei luni după aceea mi-au spus că voi fi trimisă, de la Jilava, într-un lagăr de muncă pentru femei. Le-am cerut să mă lase să-mi văd fata. Am sărutat-o şi n-am mai văzut-o niciodată.

Când am ieşit din închisoare, am întrebat: „Dar fetiţa mea? Unde să mă duc să o iau?” Iar ei mi-au spus: „Întrebi când ajungi acasă”. Dar, după ce am ajuns acasă, nu am putut afla nimic. Toţi oamenii pe care i-am întrebat au ridicat din umeri. Au luat-o fără ştirea mea. Nici astăzi nu ştiu ce s-a întâmplat cu ea.

(„Lumea dispărută a comunismului” de Peter Molloy)


Mama, Allah să-i binecuvînteze sufletul, îmi spusese că bărbații sunt asemeni păsărilor de pradă: urmăreau vînatul cîtă vreme era viu și se lupta, dar după ce îl omorau și își umpleau burțile, începeau să caute altul.

M-am cutremurat și am rostit:
— Allah să apere femeile de nenorocire, de păsări de pradă și de rușine.

(„Stîlpi de sare” de Fadia Faqir)