Nu este neapărat o carte religioasă, nu vă fie teamă de ea. Este, să spunem, o colecție de ziceri pe alocuri înțelepte, cu o mulțime de referințe culturale. Totuși, este un volumaș care va fi citit cel mai lesne de cei care au dat pe la biserică, măcar în copilărie și de cei care sunt familiarizați cu vocabularul specific catolicismului.
Era o persoană taciturnă și închisă de cele mai multe ori. Pe culoarele facultății, Sorin părea un urs, cu căciula lui trasă pe urechi, neras și îmbrăcat în haine de culori închise. Măcinat de boală, nu avea timp pentru conversații de complezență și convenții sociale. Avea lumea lui în minte, avea de scris, chiar și cînd era în spital sau cînd a stat mai mult timp acasă la părinți.
Dacă ați citit „Să ucizi o pasăre cîntătoare” – prima carte a lui Harper Lee, vă recomand s-o citiți și pe aceasta, de dragul nostalgiei dar și pentru că acest roman este mult mai profund, mai dens, mai implicat social.
