1. La metrou Meşteream la Nokia E61i al meu să citesc ştiri etc. Nenea de lîngă mine îşi desprinde privirea de televizorul suspendat şi mă întreabă: „E şi telefon, sau doar pentru jocuri?” 2. În tramvai O babă intră în vorbă cu un puşti. Înainte să coboare, puştiul îi zice babei „Pa!”. Baba se uită la bastonul ei şi-i zice: „Nu, mamaie, fără el nu pot să merg…”
Citeam ce scria Andi Laslău despre televizoarele informative din undergound-ul bucalez şi mă întrebam, în afară de procentul pe care l-a luat Ion Rădoi: – în ce mod sunt sincronizate astea? Eu am văzut azi o secvenţă cu Stevie Wonder în mulţime, fără nici o explicaţie, apoi am văzut acelaşi lucru cînd am schimbat metroul. A, şi ceva cu Abhazia, deci sunt informat. – de ce unele sunt închise? Or fi pus în practică oamenii şmecheria cu telecomanda? – cum se monitorizează audienţa? Se uită ăia de la Metrorex pe casetele cu înregistrările camerelor de supraveghere şi-i numără pe cei […]
Mi-aş fi dorit ca Metrorex să investească în renovarea staţiilor de metrou, în aşa fel încît să nu mai plouă în staţii cînd plouă şi afară, să fie mai multe bănci care să nu se dărîme cu tine, să se monteze indicatoare după toate regulile ergonomiei (inclusiv în engleză, cum am văzut eu la Budapesta). Dar probabil că merge şi un contract cu Monopoly Media (trustul Realitatea – Caţavencu), prin care să se monteze ecrane distractive în staţii, dacă intră comisionul în buzunarul cui trebuie.