(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 5 min)
Cînd eram mic şi locuiam în Buzău, se făceau uneori probe la sirenele pentru situaţii de urgenţă. În fiecare cartier, pe un bloc, exista o alarmă în formă de ciupercă. Nu ştiu pe ce principiu funcţiona, dar ştiu că sunetulse propaga pe tonalităţi diferite şi îţi cam ţiuiau urechile după aia. Îmi plăcea cum sunetul urca treptat pînă ajungea la acel ţipăt metalic înfricoţător.
Ieri, în timp ce Hawaii răsuna de alarmele de tsunami, mă gîndeam dacă mai funcţionează alarmele astea ale noastre. Am aflat de pe Twitter că mai există şi mai sunt probate din cînd în cînd.
La ţară, în timpul revoluţiei din decembrie 1989, s-au auzit foarte des clopotele bisericii şi nu numai pentru că erau slujbe de Crăciun. Ştiam că asta înseamnă că lumea trebuie să se adune la biserică pentru a li se comunica lucruri importante, dar bunicii mei mi-au spus că nu înseamnă că s-a întîmplat ceva rău, din dorinţa de a mă linişti poate.
Am urmărit ieri evenimentele cum am putut, în timp ce am mai făcut şi alte lucruri trecătoare. Am constatat că te poţi baza pe social media numai în combinaţie cu mass-media „mare”. Iată sugestiile mele de surse bune zilele astea, cu ocazia cutremurelor din Chile şi a tsunami-urilor din Pacific:
CNN
Poţi spune orice despre CNN, dar nu că oamenii ăştia nu ştiu să te informeze prin elemente grafice. Cînd am fost, cu mulţi ani în urmă, în vizită la CNN, am fost uimit de camerele video din studioul pentru ediţia online care nu aveau operator, ci erau telecomandate. Acum am rămas fascinat de ecranul pe care stăteau cuminţi tot felul de grafice, imagini, clipuri, pe care reporterul le manipula în timp ce explica. Asta m-a dus cu gîndul la ce spunea Brăduţ de curînd în pledoaria lui pentru slideshow.
iReport
Un proiect creat de CNN şi copiat de mulţi, iReport e site-ul unde utilizatorii contribuie la conţinut cu materiale captate cu aparatele care le stau la dispoziţie – telefon mobil, cameră foto etc. Iată de exemplu cum arăta un supermarket devastat de cutremur în Chile.
Big Picture
E locul unde vii după un eveniment de amploare din lume, pentru că aici găseşti colaje foto cu imagini de foarte bună calitate, fără watermark, numai bune de furat de presa noastră online care nu are bani să-şi facă abonament la agenţii de presă. Primul grupaj conţine şi cîteva fotografii şocante.
1. Cîntăreţul Elliot Yamin a lăsat microfonul deoparte şi s-a apucat să ne dea ştiri despre cutremurul din Chile chiar de acolo. A fost printre primii care a furnizat date clare, ne-a transmis emoţii, a dat informaţiile mai departe. A intrat în direct la multe posturi TV din lume, printre care NBC şi CNN.
2. Tot pe Twitter, hashtag-ul #hitsunami (combinaţia dintre „Hawaii” şi „tsunami”) a creat microsite-ul Hitsunami.info, care a adunat informaţii de tot felul. Aseară, înainte de tsunami-ul anunţat pentru Hawaii, site-ul nu a mai rezistat şi nu a putut fi accesat mult timp.
3. Twitter a fost din nou cîştigătorul din domeniul social media. Pînă şi astronautul Soichi Noguchi de pe Staţia Spaţială Internaţională a intrat în joc şi ne-a trimis poze din spaţiu cu Chile, pe care le-a stocat pe Twitpic.
Din nou, jos pălăria pentru Google! Într-un timp foarte scurt, ei au lansat Chile Person Finder, un serviciu online de căutare şi regăsire de persoane afectate de cutremurul din Chile. Datele sunt centralizate şi se poate alege statutul persoanei în funcţie de informaţiile despre ea furnizate de diverşi utilizatori.
Ustream
Nu ştiu cum au făcut cei de la Ustream.tv să suporte 11.000 de utilizatori simultani pe fluxul lor video, dar s-a văzut foarte bine. Chiar şi CNN a preluat de la ei imagini. Acolo am putut urmări posturile TV din Chile şi Hawaii.
Mă bucur că sunt parte din acest fenomen în care utilizatorii şi telespectatorii nu mai sunt doar consumatori ci participanţi. Diseminarea informaţiei s-a descentralizat şi cred că în cîţiva ani nu vom mai putea vorbi despre manipulare prin presă.