(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
Am înţeles, a fost o tragedie, au murit mulţi oameni importanţi în acel accident (produs, se pare, din cauza unui pilot incompetent). M-am prins, asta poate produce emoţie la televizor şi în presă în general şi e un subiect exploatat fără scrupule şi fără predocumentare de mass-media. Dar oare îşi mai permit oamenii să nu fie cinici? Oare poţi suporta atîta durere simulată în ochii politicienilor din întreaga lumea, atîtea ceremonii fastuoase şi foarte scumpe, atîtea generice catastrofă la TV?
Nu poţi, mai ales cînd te numeşti Le Canard Enchaîné sau Charlie Hebdo, două magazine satirice din Franţa. Iată două studii de caz celebre şi începem cu cel mai recent dintre ele.
1. Le Canard Enchaîné publică în numărul din 14 aprilie 2010 mai multe caricaturi în care face haz de moartea preşedintelui polonez. Iat-o pe cea de prima pagină:
În acelaşi număr, mai există o caricatură cu un Chirac pansiv: „Preşedintele Poloniei a murit. Oare asta mi-ar fi crescut şi mie popularitatea?”
O fi bine, o fi rău? Oare sunt insensibili cei de la revista franceză, pur şi simplu şi-au înţeles nişa sau au aplicat criteriul emoţionalului chiar şi în domeniul pamfletului? Nu ştiu, eu sunt doar mesagerul.
2. Charlie Hebdo a publicat în 4 august 1993, a doua zi după moartea regelui Baudouin al Belgiei, miştocării despre decesul conducătorului ţării vecine. Întregul tiraj al revistei a fost blocat la vamă de către grănicerii belgieni, în baza unei legi din 1936 care permitea cenzura în Belgia în cazuri speciale (pornografie, obscenitatea, nerespectarea bunelor moravuri în general).
Au făcut bine belgienii? Nu s-a respectat libertatea presei sau au apărat instituţia monarhiei? De ce belgienii nu au lăsat să intre revista, din moment ce atacul era şi la adresa lui Chirac? Numai CTP ne poate explica.
Chiar că nu mai ştiu acum: să fiu mai trist din cauza morţii preşedintelui Poloniei sau din cauza norului?
Le Canard și Charlie au facut la fel cand: s-a operat Papa Ioan Paul al II-lea, cand a murit Senna, cand a murit Diana, cand a murit maica Tereza, la 11 septembrie etc. Eu am râs de fiecare dată…