Jurnalismul de azi: realitate sau ficțiune?


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Cînd Evenimentul zilei a scos un album aniversar, a recunoscut că, pe vremuri, inventa en-gros știri. Sigur, erau și știri pe bune, dar mai scăpa și cîte o “găină care naște pui vii” sau un “cioban care a făcut sex cu oaia preferată”, de dragul senzaționalului. Atunci ne minunam, ne închinam și mergeam mai departe. Acum pare incredibil că un cotidian național recunoaște în mod public că vindea ficțiune drept știri de presă. Woodward și Bernstein ar fi făcut ochii mari de mirare.

Șase, vine presa!

Practica a fost rafintă, de-a lungul timpul, în presa română. Asemeni poveștii cu Petrică și lupul, am încetat să mai alergăm de fiecare dată cînd Petrică dădea alarma. Ne-am obișnuit cu articolele de presă inventate, cu lipsa atribuirii informațiilor, cu fabulațiile redacțiilor de tot felul. Încet, încet, jurnalismul românesc și-a pierdut din standarde, publicul a început să creadă că ziarul este un simplu suport pentru literatură, nu un mod de informare.

  • Cînd Janet Cooke a publicat un articol sfîșietor de emoționant despre negrul Jimmy din ghetou, a luat premiul Pulitzer. Imediat ce s-a descoperit că Jimmy nu exista, i s-a retras premiul și jurnalista a fost criticată în mod public.
  • Cînd Stephen Glass a inventat parțial sau integral 27 din cele 41 de articole scrise pentru publicația The New Republic, a fost dat afară și revista a publicat o scrisoare de scuze, semnată de întreaga redacție. Revista cea mai prestigioasă a Americii la acea vreme pierduse din credibilitate și a muncit din greu să o recîștige.
  • Cînd unele emisiuni TV din România aduc în platou personaje dispuse să joace un rol și prezintă totul drept jurnalism, nu ne punem întrebări, înghițim și trecem peste asta.

Cînd reporterul ne roagă, pe stradă, să stăm rezemați de stîlp și să părem triști, ca să-și ilustreze materialul video despre astenia de primăvară, facem cum ne spune, fără să ne întrebăm dacă este în regulă ca un jurnalist să manipuleze realitatea și să prezinte un film artistic drept produs de presă.

Nu mai facem diferența

Din păcate, astăzi suntem anesteziați. Am trecut prin atîtea deziluzii și mostre de ficțiune date drept presă încît nu ne mai pasă sau nu mai facem diferența. Mai mult, tinerii de azi, neavînd educație în mass-media, consideră că este o practică normală inventarea de fapte, personaje și scene și vînzarea lor drept articol de presă.

Din fericire, mai există mici gesturi, cum este concedierea celor care au înscenat reportajul Mărțișorul sau obligativitatea ca de acum încolo emisiunile care invită Tufare și alte personaje să menționeze că produsul TV respectiv este o ficțiune. Dar sunt prea puține și prea mici aceste gesturi. Din nefericire, nu mai știm în ce realitate trăim, din cauza unei prese schilodite.

Petrișor Obae spunea ieri, la întîlnirea cu studenții din anul al II-lea, că ne-am bătut joc singuri de meseria asta, dar mai sunt speranțe. Nu mi-ar plăcea să trăiesc într-o lume în care să caut pe un site de presă mențiunea “Acest site conține jurnalism”, în loc să-mi dau seama singur de asta.

Foto: SXC.hu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.