(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Grand-Leez din Belgia. Un sătuc belgian, în care am ajuns cu bicicleta. De departe am văzut moara de vînt şi am zis că trebuie să ajung acolo, dar nu ca să mă lupt cu ea, ci ca să o admir de aproape.
Senzaţii plăcute:
– drumul. Pedalezi alături de automobile şi la un moment dat faci stînga sau dreapta şi te trezeşti pe o potecă asfaltată, flancată de lanuri. Linişte naturală, adică păsări cîntînd, greieri, foşnetul foilor de porumb în bătaia vîntului.
– eolienele. Mă îndreptam spre o moară de vînt veche şi treceam pe lîngă turbine eoliene.
– un bărbat în vîrstă, vizavi de moară, în scaun cu rotile. N-a scos nici un cuvînt, mi-a răspuns la salut aplecînd capul. Părea că păzeşte acea moară.
La întoarcere, m-am oprit la o terasă în micul centru din micul oraş belgian, pentru a bea o bere belgiană. O senzaţie de serenitate pe care n-am regăsit-o nicăieri în România.
(Acesta este un mic text cu care particip la un mic concurs organizat de Target Point, avînd mici premii de la Garmin în dotare. Like şi Comment pe Facebook dacă sunteţi cu mine!)