(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
Aseară a fost calupul de competiţie românească, singurul de la Anim’est. Organizatorii au recunoscut că a fost greu să adune filmele, din simplul motiv că… nu se creează mare lucru în România. Eu aş spune că nici atunci cînd se copiază nu se face treaba profesionist. Dar să revenim.
Pe scenă…
…realizatorii români de scurt-metraje de animaţie sunt timizi, încovoiaţi şi retraşi. Nu le place să vorbească despre producţiile lor şi nu vor să desluşească metaforele din filme. Cam toţi au avut producţii independente, ajutorul a venit de la prieteni sau de la părinţii care i-au hrănit în timpul lucrului.
Au petrecut luni întregi aplecaţi asupra mesei de lucru şi ăsta este un lucru de admirat.
În filme…
…realizatorii români sunt tradiţionalişti dar şi încearcă să experimenteze. Filmele n-au fost deloc rele.
Am apreciat în mod deosebit filmul Grand Cafe al lui Bogdan Mihăilescu, un omagiu adus părintelui animaţiei, Emile Reynaud. Mi-a mai plăcut foarte scurtul-metraj http://communism2010.ro, un fel de banc cu Ceauşescu şi poziţia misionarului.
Matyas, Matyas m-a impresionat prin profesionalismul realizării şi prin faptul că a fost poate singurul documentar animat – vocile sunt reale şi aparţin clujenilor intervievaţi. Păcat că n-am mai avut sunet în partea a doua a filmului, din cauza unei misterioase defecţiuni tehnice.
Summer Hits 99 a fost amuzant şi nostalgic, evocînd oracolul din liceul anilor 80-90 şi cîteva simboluri ale tranziţiei – dozatorul TEC, guma Turbo, muzica românească disco-pop.
Hai că mai sunt trei zile de festival. Aruncaţi un ochi în program, luaţi-l apoi înapoi şi mergeţi cu el la filmele rămase.