(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)
A început semestrul. Acesta constă în cursuri, seminarii, laboratoare. Noul sistem de învăţămînt universitar prevede ceva nou pentru România: teme. Studenţii nu s-au obişnuit încă, aşa că această nouă metodă de acumulare a cunoştinţelor scoate la iveală diverse tipuri de oameni.
Iată o mică tipologie a studenţilor care nu-şi fac tema, spre uzul profesorilor uşor impresionabili din universităţile europene româneşti.
Gură-mare
Cînd se constată că nu şi-a făcut tema, Gură-mare se activează. Va încerca să-ţi arate că tema nu era relevantă, că era prea grea sau prea uşoară, că era sub demnitatea lui, că are un loc de muncă şi nu are timp pentru teme, că nu se mai dau teme în străinătate, că aş putea să-i dau lui o derogare ca să trimită tema a doua zi. Trebuie să-i tai macaroana încă de la început. El nu e interesat de discuţie, ci de dominarea verbală a adversarului, în speţă profesorul.
Guralivul
Spre deosebire de Gură-mare, Guralivul îşi pregăteşte terenul vorbind vrute şi nevrute înainte să trec la verificarea temei, chiar de cînd intră în sală. Se gîndeşte că hiperactivitatea sa va compensa faptul că nu s-a sinchisit să pregătească tema. Scopul lui nu este să spună lucruri relevante, ci să se audă vorbind, în speranţa că profesorul va considera că e un student activ şi studenţii activi sunt scutiţi de temă. Evident, ceea ce spune nu este relevant pentru curs decît în proporţie de vreo 20%.
Tăcutul umil
Va recunoaşte că nu şi-a făcut tema, dar nu se va obosi să găsească o scuză. Va miza pe milă. Va adopta o atitudine creştino-tristă, de parcă sufletul îi ascunde o mulţime de justificări perfect valabile, dar el nu le dezvăluie, dintr-un anumit spirit de autoflagelare. Va accepta cu stoicism orice sancţiune. Eventual va ofta în momente-cheie. Dacă i se oferă o a doua şansă, o acceptă cu aceeaşi aparentă umilinţă.
Repezitul
Nici nu întrebi bine dacă şi-au făcut toţi tema, că acesta deja flutură o hîrtie prin faţa colegilor şi a profesorului. Şi-a făcut tema înainte de curs, pe hol, cu pixul pe hîrtie. Este foarte surprins să afle că trebuia să o realizeze într-un format electronic, mai ales dacă este vorba despre un curs despre Internet, jurnalismul online sau multimedia. El consideră că a realizat tema, acea coală A4 scrijelită cu pixul în grabă fiind o dovadă. Evident, este convins că tema este excelentă.
Justificatorul
Are o scuză elaborată pentru faptul că nu şi-a făcut tema. De obicei, îşi va începe justificarea prin fraza „Dom’ profesor, să vă explic”. Scuza finală nu contează foarte mult, demonstraţia de dinainte este partea magistrală. Te poate convinge de faptul că nu a avut curent electric în casă, căldura a fost tăiată, calculatorul „a picat” chiar cu o seară înainte, de Internet nici vorbă. Este dezamăgit cînd constată că nu-i poţi înghiţi gogoşile şi va trage concluzia clasică: „Dar nu e corect!”. O variantă a acestui tip va termina prin rugămintea umilă: „Haideţi, dom’ profesor…”
Dar e vreunul care recunoaste si zice ca pur si simplu nu a avut chef de tema? Dupa munca nimeni nu ma putea convinge sa invat sau sa imi lucru la proiecte. Comod? Da. Si de aceea ziceam ca am ramas in urma.
Sunt putini care recunosc lipsa de chef, dar sunt convins ca sunt si unii care chiar nu au timp. Iti dau exemplul meu, cu toate ca nu am teme, doar niste proiecte pe care le fac.
Daca mie mi-ar da o tema nu as putea sa o fac daca nu am si un weekend la dispozitie. Facultate zi de zi + munca nu imi lasa timp liber absolut de loc.
Mihai, nu există „chiar nu am timp, pentru că lucrez”.
fiindcă lucrul acela n-are nicio legătură cu școala.
școala le mănâncă tuturor studenților același număr de ore, deci le lasă același număr de ore libere, pe care studenții și le gestionează cum vor ei.
din perspectiva școlii există două posibilități: ai făcut tema sau nu, indiferent de motive.
dacă trebuia făcută o lucrare, situația este exact aceeași – că n-ai făcut-o –, indiferent dacă în loc s-o faci ai lucrat pentru un salariu, ai făcut mâncare sau te-ai uitat la telenovele.
Eu ştiu unele lucruri:
– Şcoala nu e biserică, iertarea nu funcţionează pe aceleaşi principii în cele două instituţii.
– Dacă lucrezi undeva şi nu ţi s-a cerut diplomă, înseamnă că faci studii pentru că vrei să afli mai mult. Asta presupune şi făcutul temelor.
– În secolul nostru, nu se mai poate spune că „nu ai timp”, ci că „nu-ţi organizezi bine timpul”.
mie chiar mi s-a intamplat sa-mi crape calculatorul, pe bune :)) dar am acceptat nota scazuta pt. neprezentarea temei la timp. nu stiu de ce fac unii studenti atat caz din asta si nu stiu de ce au senzatia ca ar trebui cineva sa le accepte scuzele.
toate acestea se fac doar cu un scop pentru a fi copii mai liberi